Rugă de seară
Am presărat soarele
pe rana-ți deschisă, tată,
într-o rugă de seară
și-n limpezimea ochiului tău
mi-am oglindit fața
pentru a defini istoria
dinspre suflet
mirosul din țeava de pușcă
urca într-un fel de rostire
blestemată
și strig, strig
alungându-mi teama
... se face liniște
și sub semnul înțelepciunii
șoptesc: iubire, pace, soare.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Dedicație expresă lui Adrian Păunescu, la solicitarea domniei sale, pe foaia din manuscris, după ce i s-a interzis Cenaclul Flacăra. La Felix, după o îmbrățișare prietenească, mi-a zis: "Tinere, sunt o iluzie pe pământ. Copacul acesta sunt EU. Îți mulțumesc pentru asta."
Cu simțurile descătușate
spre cer
suie copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca un fluture
Gând călător
ca un fluture
noaptea
îngenunchiază
la frunza cuvântului
așteptând să mă nasc...
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bunule meșter
Cum să pășesc
dacă pământul mă doare?
Bunule meșter
ia lutul în pumn
și dă-mi-l ulcea
E timpul să intru în lan
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zori de zi
Plecată, noaptea cade peste văi:
uimire
/Pe semne cerul a aruncat-o afară/.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritual magic
Ascult cum pământul
răsuflă cald
îmbrățișând câmpia
Se oficiază
un ritual magic
pentru împlinirea semințelor
Să nu le striviți tăcerea
somnul lor întruchipează
cel mai frumos vis.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul din mine
Cu simțurile descătușate
spre cer suie
copacul din mine
cineva dă să-l scrijelească
se-ntunecă în jur
agățat de o lumină
vreau să rostesc; viață
cuvintele ard
și flacăra mută
se stinge în semn de iertare
din căușul palmelor mele
răstorn cenușa
peste mormintele altor
păduri.
poezie de Teodor Dume din Adevărul din cuvinte (1985)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Adevărul din cuvinte, adresa este:
