Omul este făurarul destinului său... Ce absurditate! Fără îndoială că în anumite chestiuni mai mărunte destinul îi lasă omului libertatea de decizie, dar libertatea aceasta este condiționată de nenumărați factori psihici, depozitați și conturați de viață, adică exact de acea voință străină și impusă.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soclul e un suport pentru proști... Iar credința e un balon care mai devreme sau mai târziu pierde gazul.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremurile de astăzi, când mintea există numai pentru a face rău, ce este prostia, dacă nu cel mai de preț bun?
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu trebuie să fii puternic. Ca un copac uriaș. Dacă ți s-ar jupui scoarța, ți-ar crește alta, dacă ți s-ar tăia ramurile, ți-ar crește altele.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un criminal nu are niciodată răbdare. Toți se grăbesc să obțină ceea ce i-a împins la crimă. Și întotdeauna încep să se învârtă sub nasul poliției. Se simt mai siguri la vedere decât în umbră, unde pot atrage bănuiala asupra lor.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel mai uimitor sentiment din câte cunosc e dorul. Omul are impresia că este total absorbit de realitatea înconjurătoare, acomodat cu mediul, preocupat de noile lui probleme. Și deodată o străfulgerare orbitoare: chipul cuiva, ochii cuiva, ochii și gura cuiva. Le simți cu un realism zguduitor și îți dai seama că tot ce te înconjoară este lipsit de importanță, indiferent, ba chiar dizgrațios. Dizgrațios tocmai de aceea că ne îndepărtează de acele mâini, de acea gură. Cunoști dumneata durerea de inimă, durerea aceea fizică ce ne sfâșie pieptul, scurt și violent?...
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
- oraș
- Orașul este un monstru. A pus între om și pământ asfalt și beton. De unde să-și ia omul sentimentele? Sentimentele vin din pământ, ca toate sevele vitale. În oraș seacă, se fărâmă, se prefac pulbere, rămâne numai creierul înfierbântat de lupta pentru existență.
definiție clasică de Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o femeie, acolo unde începe dragostea se termină toate principiile.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 2 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tot scopul posedării materiei cenușii din creier este de a jongla între conștiință și întuneric.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii umblă în costume impermeabile. Și nu există mijloc de a ajunge și de a cunoaște conținutul lor.
Tadeusz Dolega-Mostowicz în Vraciul. Profesorul Wilczur, Capitolul 1 (1938)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Vraciul. Profesorul Wilczur, adresa este: