Ideile actuale asupra mișcării corpurilor datează de la Galilei și Newton. Înaintea lor oamenii îl credeau pe Aristotel, care spunea că starea naturală a unui corp era în repaus și că el se mișcă numai acționat de o fortă sau de un impuls. Rezulta că un corp greu trebuie să cadă mai repede decât unul ușor, deoarece ar fi atras mai mult spre pământ.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aristotel credea că Pământul era fix, iar soarele, luna, planetele și stelele se deplasează pe orbite circulare în jurul lui. El credea astfel deoarece simțea, din motive mistice, că Pământul era centrul Universului și că mișcarea circulară era perfectă.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început, regularitățile și legile erau evidente numai în astronomie și în alte câteva științe. Totuși, pe măsură ce civilizația a evoluat și în special în ultimii 300 de ani, au fost descoperite din ce în ce mai multe regularități și legi. Succesul acestor legi l-a condus pe Laplace la începutul secolului al nouăsprezecelea să postuleze determinismul științific, adică el a sugerat că ar exista un set complet de legi care ar determina precis evoluția universului, dacă se cunoaște configurația sa la un moment dat.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Modelul lui Ptolemeu dădea un sistem destul de precis pentru precizarea pozițiilor corpurilor cerești pe cer. Dar, pentru a prezice correct aceste poziții, Ptolemeu a trebuit să facă ipoteza că luna urma o traiectorie care o aducea în unele cazuri la o distanță de două ori mai aproape de pământ decât în altele. Și aceasta însemna că luna trebuia să fie în unele cazuri de două ori mai mare decât în altele. Ptolemeu a recunoscut acest punct slab, dar, cu toate acestea, modelul lui era acceptat în general, deși nu universal.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aristotel a efectuat, din diferența dintre pozițiile aparente ale Stelei Polare în Egipt și în Grecia, o evaluare a distanței din jurul pământului, de 400000 de stadii. Nu se știe exact care era lungimea unei stadii, dar probabil că a avut circa 200 de yarzi, ceea ce face ca estimarea lui Aristotel să fie de două ori mai mare decât cifra acceptată în mod curent. Grecii aveau chiar și un al treilea argument, conform căruia Pământul ar fi rotund, pentru că altfel, de ce se văd mai întâi pânzele unei corăbii deasupra orizontului și numai după aceea se vede copastia?
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primele încercări teoretice de a descrie și explica universul conțineau ideea că evenimentele și fenomenele naturale erau controlate de spirite cu emoții umane, care acționau într-o manieră foarte umană și imprevizibilă. Aceste spirite locuiau în lucrurile naturale, cum sunt râurile și munții, inclusiv pe corpurile cerești, cum sunt Soarele și Luna. Ele trebuiau îmbunate și trebuia cerută bunăvoința lor pentru a se asigura fertilitatea solului și trecerea anotimpurilor. Treptat însă trebuie să se fi observat că existau anumite regularități: soarele răsărea întotdeauna la est și apunea la vest, indiferent dacă se făceau sacrificii zeului Soare. În plus, soarele, luna și planetele urmau pe cer traiectorii precise, care puteau fi prezise cu o precizie considerabilă. Soarele și Luna puteau încă să fie zei, care ascultau de legi stricte, aparent fără excepții, dacă nu se ține cont de povești de felul celei în care Iosua a oprit Soarele.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne găsim într-o lume uimitoare. Dorim să găsim un sens pentru ceea ce vedem în jurul nostru și ne întrebăm: Care este natura Universului? Care este locul nostru în Univers și de unde a apărut el? De ce este așa cum este? Pentru a răspunde la aceste întrebări adoptăm unele "imagini ale Universului".
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Teoria supercorzilor este la fel ca un turn infinit de broaște țestoase care susțin pământul plat. Ambele sunt teorii ale universului, deși ultima este mult mai matematică și mai precisă decât ultima. Pentru nici una nu există dovezi experimentale: nimeni nu a văzut o broască țestoasă gigantică, ce duce Pământul în spate, dar nici nu a văzut o supercoardă. Totuși, teoria broaștelor țestoase nu este o teorie științifică bună, deoarece prezice faptul că oamenii pot cădea de pe marginea lumii. Acest lucru nu este în concordanță cu experimental, în afară de cazul persoanelor despre care se presupune că ar fi dispărut în Triunghiul Bermudelor!
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă cineva privește cerul într-o noapte senină, fără Lună, obiectele cele mai strălucitoare care se văd sunt probabil planetele Venus, Marte, Jupiter și Saturn. Vor mai fi și un număr mare de stele exact la fel ca Soarele nostru, dar mult mai departe de noi. De fapt, unele dintre aceste stele fixe par a-și schmba foarte lent pozițiile una față de cealaltă atunci când pământul se mișcă pe orbită în jurul Soarelui; în realitate ele nu sunt deloc fixe! Aceasta deoarece ele sunt relativ aproape de noi. Pe măsură ce Pământul se mișcă în jurul Soarelui, le vedem din diferite poziții pe fondul stelelor mult mai îndepărtate. Din fericire, aceasta ne permite să măsurăm direct distanța dintre stele și noi: cu cât sunt ma aproape, cu atât par că se deplasează mai mult.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În timpul colapsului gravitațional, când se formează o gaură neagră, mișcările sunt mult mai rapide, astfel că energia este transportată cu o rată foarte mare. Prin urmare, nu va dura mult până când ea va ajunge într-o stare staționară. Cum ar arăta aceată stare finală? Se poate presupune că ea ar depinde de toate caracteristicile complexe ale stelei din care s-a format nu numai de masa sa și de viteza de rotație, dar ș de diferite densități ale diferitelor părți ale stelei și de mișcările complicate ale gazelor din stea. Și dacă găurile negre ar fi tot atât de variate ca și obiectele din care s-au format în urma colapsului, poate fi foarte greu să se facă preziceri despre găurile negre, în general.
Stephen Hawking în Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Scurtă istorie a timpului de la Big Bang la găurile negre, adresa este: