Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Cele dintâi poeme de Stephane Mallarme

Jalobă fără noimă

Prințesă! Ce durere că nu sunt baremi zeu
Ca Hebe cea pe care, pe șeașcă, adineauri
O sărutați... Mă mistui, dar, ca abate, eu
N-am să apar pe Sevres, nici gol, încins cu lauri.

Cum nu-ți sunt pechinezul, nici fardulrozaceu,
Nici galeșele jocuri de nu-uri și de da-uri,
Și cum asupră-mi ochiul închis ți-l simt mereu,
O, blondă pieptănată de meșteri aurfauri

Numiți-ne... tu care strivești atâți fragi
În râsul turmei tale de mielușele dragi
Care ne pasc dorința și-o behăie sub astre,

Și ca să fiu de Amor, pictat pe evantai
CU fluierul în gură, vrăjind acest alai,
Numiți-ne păstorul surâsurilor voastre.

sonet de Stephane Mallarme din Cele dintâi poeme, traducere de Șerban Foarță
Adăugat de Costel ZăganSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Cele dintâi poeme, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!