Prima noapte
A fost o noapte
când tata în vis a pogorât
deschis-a ușa nopții
și mi-a așezat în palmă
o viață de copil,
mi-a dat cămașa lumii,
m-a transformat în șarpe
să sap un adăpost
la temelia casei.
Voi pune între mine și soare
hotare de pământ,
voi ridica din piatră
zidire de cetate,
în locul acesta voi așterne
odihna mea,
un somn uitat de moarte.
O filă dintr-o noapte
gonește către ziuă
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Sorin George Vidoe despre noapte
Speranță
În zori de ziuă
Un cântec de început
Din pântec născut...
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Sorin George Vidoe despre muzică
Începutul sfârșitului
În corabia mea
Mi-am urcat neamurile
Fiare și târâtoare,
Viețuitoare din adâncuri
Și păsări din văzduhuri.
Mi-am lăsat soarta
În mâna tatălui meu,
Cârmaci să-mi fie
Peste ape
Purtat de vânturi aprige
Să-nfrunt talazuri înspumate
Spre țărmul făgăduit.
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima noapte
Din casa tatălui meu izvora cristalul vieții,
pe maluri de apă, în alunecare dreaptă,
am sădit copac, din care copiii mei culegeau roadele,
mâinile mele înverzite se răsfirau către stele,
vorbele mele erau condeie de fier, încrustate-n stâncă.
Cântecul meu urca treptele adâncului,
eram un vuiet al marilor evadări, către alte veacuri.
De pretutindeni izvora din pământ Zeul-Om,
înhămat la plug.
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A douăzecișiuna noapte
Am întors spatele mânios pământului
nimeni nu se mai gândea la nimeni,
nimeni nu-și mai aducea aminte de nimeni,
nimeni nu avea părere de rău despre nimeni,
nimeni nu mai făcea nimic pentru nimeni
Ca un bivol sălbatic am fugit de mine,
departe de zarva orașelor și de strigătele prietenilor,
străbăteam înălțimi de pășune să prind puteri,
să ar ogoare noi, cu sămânță nouă,
setea s-o potolesc din izvor nesecat.
Rodul meu să fie mai bun decât aurul
și ceea ce se va naște din mine
să fie mai de preț decât argintul,
iar când înălțimea adâncului se va limpezi,
odată cu zorile am să zăresc calea dreaptă
să mă întorc la mine.
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A treizecea noapte
O, pământ! Eu dorm și tu plângi,
faptele noastre te-au rănit cu săgeți de fulgere,
cine vrea să vorbească copiilor de mâine
despre locul nostru de naștere?
Pragurile caselor părintești zac în cenușă,
tu plângi și noi dormim fără întoarcere.
Zăceam pe ape în carapacea mea de broască țestoasă,
purtat în brațele unui zeu îmbrăcat în zale de-aramă.
Din lăcașul ochilor lui curgeau ape
pământul dormea, acoperit de apele lui,
armăsari albi ne purtau pe un drum hieratic,
răsucit sub un cer astral.
Veghez în străfundurile inimii mele
pe un pustiu de ape,
pedeapsă crudă pentru păcatele fraților mei,
rușinat și tulburat, în fața singurătății,
pribeag spre un țărm de odihnă,
să bucur inima de toată osteneala sufletului meu.
[...] Citește tot
poezie de Sorin George Vidoe din Jocul metamorfozelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Jocul metamorfozelor, adresa este:
