Patologia ne aduce la cunoștință o mulțime de stări în care delimitarea eului de lumea exterioară devine incertă, granițele dintre ele fiind într-adevăr greu de trasat; în anumite cazuri, părțile din propriul nostru corp și chiar elemente din propria noastră viață psihică, percepții, gânduri, sentimente, ne apar ca străine, părând să nu mai facă parte din eu; în alte cazuri se atribuie lumii exterioare ceea ce în mod vădit a fost generat de către eu și ar trebui să fie recunoscut de dânsul. Așadar, însuși sentimentul eului e supus unor alterări, limitele sale nefiind constante.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pustnicul întoarce spatele acestei lumi și nu mai vrea să știe nimic de dânsa.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ceea ce privește viața psihică, conservarea trecutului este mai degrabă o regulă decât o stranie excepție.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sugarul nu-și deosebește încă eul de o lume exterioară, pe care o consideră ca pe o sursă de senzații care afluează spre dânsul.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un sentiment nu poate deveni o sursă de energie decât dacă este el însuși expresia unei puternice trebuințe.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Supraeul unei epoci de civilizație date are o origine similară cu aceea a supraeului individual; el se întemeiază pe impresia lăsată în posteritate de marile personalități, de conducători, de oamenii dotați cu o forță spirituală dominatoare, la care una dintre aspirațiile umane și-a găsit expresia sa cea mai puternică și mai pură, exclusivă.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un al doilea factor va contribui la detașarea eului de ansamblul senzațiilor, adică să-l facă să recunoască un "afară", o lume exterioară: senzațiile de durere și de suferință, frecvente, variate și inevitabile, pe care principiul plăcerii, ca stăpân absolut, le cere suprimate sau evitate.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Putem descoperi în mod sigur originea atitudinii religioase dacă urmărim sentimentul de dependență al copilului. Și dacă cumva îndărătul acestuia se mai ascunde ceva, acest ceva rămâne încă învăluit în ceață.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mod normal, nimic nu este mai statornic în noi decât noi înșine, sentimentul propriului eu. Eul ne apare ca o realitate independentă, unică și bine diferențiată de restul existenței.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În scrierile mele am tratat mult mai puțin despre sursele cele mai profunde ale sentimentului religios, cât despre ceea ce gândește omul obișnuit când vorbește despre religia sa și despre acel sistem de doctrine și de făgăduințe care pretind, pe de o parte, să clarifice cu o certitudine de invidiat toate enigmele acestei lumi și să-l asigure pe credincios, pe de altă parte, că o Providență plină de solicititudine veghează asupra vieții sale, urmând ca într-o existență viitoare să-l despăgubească de privațiunile îndurate în viața de acum.
Sigmund Freud în Angoasă în civilizație
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Angoasă în civilizație, adresa este: