Tu cine ești?...
- De unde, Doamne-ai adunat atât parfum de primăvară
Și l-ai pictat în cuib de flori, dantelării, rochii de seară?
- De unde, Doamne, ai știut c-o să ne placă-nmiresmarea
Și n-ai uitat nicio petală să-i asortezi în ram culoarea?
- De unde, Doamne-ai învățat să slobozești din cer divinul,
Să ne îmbeți în dulci arome, să ne alinți în ochi seninul?
- De unde, Doamne-atât frumos? Din câte lumi l-ai frământat
De-ai reușit să ne surprinzi... încântător, ne-ai fermecat?
- De unde, Doamne, te-ai gândit a tale porți să le deschizi
Și Raiul florilor cerești în largi poiene să le prinzi?
- De unde, Doamne-au coborât atâtea leacuri pe pământ
Și-ai contopit într-un delir balsamuri ce se vor descânt?
- De unde, Doamne-ai revărsat atâta dragoste deodat'
Și-ai presărat miresme-n flori și ne-ai iubit... și ne-ai iertat?
- Și totuși, Eu vă înțeleg, v-ascult durerile lumești,
Dar, tu, creștine păcătos, de ce te miri? Tu, cine ești?
poezie de Sibiana Mirela Antoche din Anotimpuri pastelate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Sibiana Mirela Antoche despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Anotimpuri pastelate, adresa este:
