Almanah "Convorbiri literare" de Salvador Dali

Dar şi trandafirul! Fiecare floare creşte într-o închisoare. Libertatea este informă.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De câte ori materia animată de un elan absolut a dispărut? Mai modestă în ambiţia ei, mai aptă pentru plăcere, materia nu va ceda în faţa spaţiului tiranic decât conform esenţei însăşi a formei originale.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai fine, cele mai aeriene ramificaţii nu sunt decât "fofilările" agonizante şi disperate ale unui lung supliciu, ultimele suspine ale unei materii care nu cedează decât ultimilor vegetaţii din lumea minerală.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai uşor, mai fantezist şi mai liber decât inflorescenţele arborescente ale agatelor? Ele sunt totuşi produsul constrângerii cele mai forţate a unui "mediu coloidal", închis într-o structură riguroasă şi supus tuturor torturilor compresiunii.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morfologia (cinste lui Goethe pentru invenţia acestui cuvânt cu consecinţe incalculabile care au înlănţuit pe Leonardo) morfologia ne-a învăţat acum că tocmai tendinţele cele mai anarhizante cele mai eterogene, cele mai măcinate de antagonisme ajung la domnia triumfală a celor mai riguroase ierarhii ale formei.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştim astăzi că forma este întotdeauna rezultatul unui proces inchizitor al materiei, reacţia acestei materii la o anume coerciţie a spaţiului care o sugrumă din toate părţile şi o obligă să se exprime sub forma unor excrescenţe care debordează din propria sa viaţă până la limitele exacte ale posibilităţilor sale de reacţie.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă mă întorc spre trecut, oameni ca Rafael îmi apar ca adevăraţi zei. Sunt, fără îndoială, singurul care sesizează de ce astăzi este imposibil să ne apropiem, chiar de departe, de perfecţiunea formelor rafaelite. Propria mea operă îmi apare ca un mare dezastru. Am dorit atâta să trăiesc într-o epocă în care n-ar mai fi nimic de salvat! Dar dacă mă întorc de astă dată spre "Prezent" şi cu toate că nu subestimez inteligenţele specializate, superioare mie, nu aş vrea pentru nimic în lume să-mi schimb personalitatea cu aceea a unuia din contemporanii mei.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât despre mine, eram un pervers poliform stătut şi anarhizant. Toate momentele mele de conştientizare se materializau în gurmanderii şi toate poftele mele deveneau momente de conştientizare. Totul mă modifica nimic nu mă schimba. Eram moale, laş şi rebarbativ. Spiritul meu trebuia să găsească în rigoarea gândirii spaniole forma supremă a agatelor sanghinare, iezuite şi arborescente a curiosului meu geniu. Părinţii mei m-au botezat Salvador ca pe fratele meu. După cum indică numele eram destinat să salvez nici mai mult nici mai puţin decât "Pictura" de neantul artei moderne şi toate acestea într-o epocă de catastrofe în acest univers mecanic şi mediocru, în care, din nefericire, dar cu onoare, trăim.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O singură fiinţă a atins un nivel de viaţă a cărei imagine este comparabilă cu seninele perfecţiuni ale Renaşterii. Aceasta este Gala soţia mea, pe care am avut fericirea miraculoasă s-o aleg. Stările sale trecătoare, expresiile sale formează o altă a Noua Simfonie şi reflectă contururile arhitectonice ale unui suflet perfect cristalizat chiar la nivelul carnalului, aproape de spuma marină a ierarhiilor propriei vieţi. Clasificate şi clarificate de către cele mai delicate sentimente, aceste atitudini şi expresii se materializează şi se ordonează într-o impecabilă arhitectură de carne şi oase. De aceea pot să spun despre Gala că are aceeaşi graţie cu a lui Tempietto de Bramante, aproape de biserica San Pietro în Montorio la Roma. Şi după cum a procedat Stendhal la Vatican pot şi eu să măsor coloanele zvelte ale măreţiei sale, coloanele tandre şi obstinate ale copilăriei sale şi scările divine ale surâsului său. Privind-o pe furiş, fără să ştie, ceasuri întregi, aplecat în faţa şevaletului meu, îmi repet că ea este la fel de bine pictată ca un Vermeer sau Rafael, în timp ce oamenii ce ne înconjoară sunt atât de puţin delicaţi, sunt atât de mediocru pictaţi, încât seamănă mai degrabă cu acele sordide schiţe caricaturale, încropite în grabă de către un artist hămesit pe terasa unei cafenele.

Salvador Dali în Almanah "Convorbiri literare"
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!