Culorile sufletului de Rodica Nicoleta Ion

Domnului "99"

Azi, că tot veni din piaţă
Cu o lubeniţă mare,
Mă plânsăi că greutatea
Nu ar fi pentru cocoane.
Cum că-i greu, că sunt nervoasă,
Că mă doare tare capul...
De atâta tavertură
Ajunsăi să dau de dracu.
Zice domnul "99",
Doct, rasat, printre măsele:
- Ce năpastă este viaţa
Cu o mână de femeie!
Păi, te plângi de o nimică?!
Zău că-ţi spun adevărat:
Poţi să cari cât timp poţi duce
Peste tine un bărbat.
- Doar că insu, -i zic eu tristă
Se mai sprijină în coate,
În genunchi sau... cine ştie...
Spune moşul:

[...] Citeşte tot

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este toamnă!

Pleoapa întunecată a cerului
S-a coborât tăcut peste noi...
Copacii sunt goi...
Gene de frunze clipesc
Grăbite să-şi încarce-n cărări
Argintul din zări.
Ude de lacrimi, covoare chihlimbării
Mustesc a gutuie,
Iar sângeri se scurg peste noaptea din zi
Dulce-amăruie.
Departe, un zumzet de voci -
Copii discutând despre teste banale...
Copii zugrăvind cu privirea
Simfonii de cuvinte
Despre cer, despre frunze şi ploi...
Un clopot ca de aramă
Aleargă sprinţar
Prin sufletul ca o hârtie.
Cine să ştie?!
Se-aud troznind sub talpa privirii

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul către fericire

Departe-i drumul către fericire
Cât nu ne naştem rază de iubire...
De semeni, cât invidia desparte
Lumina, de fireasca libertate.

Cât ura ne va înveli tăcerea
În nori de plumb adesea-nfriguraţi,
De vântul depărtării, de tristeţe,
Nu va mai fi iubire între fraţi.

Nici prunci cu mame nu se vor iubi,
Înstrăinaţi de ne-nţelese verbe,
Lumina lor nu va mai străluci
Şi luptele vor fi tot mai acerbe.

Uniţi de sentimente la-nceput,
Un el şi-o ea nu se vor mai iubi,
Fiindcă iubirea lor s-a şi pierdut
După o noapte lungă-n zori de zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regret

Când voi pleca, am să regret doar versul -
Un clopot viu de inimi sfărâmate...
Să-mi plângă peste umeri universul
Însângerat de răsărituri sparte.

Să-mi cânte umbra vânt de nemurire
În plânsul meu de înger ceruit,
Căci am păşit tăcut spre fericire,
Dar fericirea iar m-a părăsit.

În ploi de frunze şi în vânt de seară
Să-mi picure tăcut câte-un poem,
Să tăinuiţi iubirea mea de mamă,
Să fiu cu voi alături la tandem...

Să-mi regăsesc în trecerea modestă,
Dorul de poezii universale,
Să uit de existenţa mea celestă,
Să bâjbâi înapoi spre re-creare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă!

O catedrală s-a-nălţat spre cer...
A prin în mine rădăcini, sub cruce,
Oh, Tată Sfânt, Lumină şi Îndemn,
Spre calea fără de păcat mă duce!

Sunt oaia rătăcită azi, pe drum...
Să pasc lumini în calea ta, m-aşteaptă!
În lumea mea am rătăcit destul...
Vin către Tine, Tată Sfânt, mă iartă!

Mă-mpiedic iar în iedera durerii...
Deşertăciuni cu chip de catifea,
M-ademenesc cu muzici ireale.
Tată Ceresc, te rog, nu mă lăsa!

Mă-mpiedic iar în iederă şi teamă,
Şerpi vii mă prind în lumea necredinţei
Cu muguri fini şi netezi de aramă
Care promit reînvierea fiinţei.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger de foc

Înger de foc, mă arzi cu vraja ta
În modul cel mai simplu şi firesc...
Tu ţi-ai dorit să mă mai poţi avea,
Eu în tăcere încă te iubesc.

Mă arde jarul în priviri ivit....
Simt sufletul o candelă aprinsă.
"Iubeşte-mă şi lasă-te iubit!"...
Am să mă las cu gândul tău atinsă.

Să poposim la margine de stea
În universul fericirii noastre
Căci altă şansă nu vom mai avea...
Să răsplătim iubirii noastre caste.

Cu un surâs, cu un sărut, cu noi,
Ce penetrând sălbatic universul,
Plaje şi mare ne-am descoperit,

O lotcă ce din valuri s-a ivit,

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-aştepta!

Nu m-aştepta când nici în depărtări
Nu se mai vede pasul meu ca-n ceaţă!
În viaţă poţi ierta... dar uneori
Nici din iertări nimic nu se învaţă.

Nu-ţi risipi oceanul din priviri
În lacrimi fiind la unison cu valul,
Eu nu pot fi un buletin de ştiri
Repetitiv la anul... şi la anul.

În catedrala sufletului meu
M-aşteaptă iar altarul fiinţei tale...
Să îngenunchi la el?! Dar tare-i greu
Să mai ofer lumină şi iertare.

Întâmpinarea umbrei diavoleşti
Ce lăcrimează-n urma mea, e falsă.
Nu tu eşti cel ce-mi spui că mă iubeşti
Şi dintre toate eu sunt cea aleasă.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când voi muri

Când voi muri, atunci, să mă-ngropaţi
În nemurirea dragostei de fraţi,
Iar sete dacă-mi fi-va de lumină,
Daţi-mi să beau din lacrima divină!

Când fi-voi verb, în veşnic ancorată,
Vreau să beau must din dragoste de tată,
Să fiu poem şi val... şi mângâiere,
Să risipesc pe cer poem de stele...

Universalitatea să mă-ngâne,
Să port în suflet dragostea de lume,
Transcendental, în înger transformat,
Să simt cum mă înalţ nelimitat.

În embrionul dragostei de mamă,
Născută-n cânt de voce diafană,
Să fiu de-a pururi cânt şi sărutare!
Să fiu celulă - magică licoare!

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mă vei avea

În zeci de zecimale mi-ai împărţit tăcerea
Şi în fâşii de mare, cândva, m-ai aruncat.
Tu nu ştiai că ţărmul concav privirii tale,
De sidefii nisipuri mă ţine ancorat?!

Ai spart clepsidra vieţii în sute de fărâme,
Dar reformate-n tine, săruturile dor...
Ciob de oglindă - lacrimi... Acum mă-ntorc la tine,
Cu tine ca-ntr-o luptă-mi doresc să mă măsor.

Oh, nu, nu sunt sirenă! Nu-s îmbrăcată-n zale!
Privirea mea ascunde sclipiri chihlimbării...
Îţi este dat, pedeapsă, de-acum, misionare,
Să-ţi plângi nesăbuinţa în fiecare zi.

Îmi speli pierduta urmă... Un val te biciuieşte!
Ţi-ascunde-ntunecarea, iar tu te pierzi în ea,
Apusul ca o nimfă de vis mă urmăreşte...
Mă-ndrept către apusuri... Tu nu mă vei avea!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lupta celui învins

Ce poate fi în viaţa ta mai trist
Ca regăsirea unui vechi învins,
Învinsul care s-a uitat ascuns
În gândul ce l-a mai avut de dus?!

Pe umerii bătrâni şi ponosiţi,
Atât de aplecaţi, de umiliţi,
Timpul însemne aspre a lăsat...
Acest învins, cu ce e vinovat?!

În ochi îi joacă lacrima... şi visul...
Se vede numai el pe el, învinsul...
Ce piatră de mormânt i-apasă vrerea?!
L-aţi pălmuit! Îşi plânge mângâierea...

Dumnezeiescul jug e tot mai greu...
Învinsu-acela, oare, nu sunt eu?!
Port veşnic roba anilor pe spate,
Privind prin timp spre dincolo de moarte.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!