Povești cu tâlc, povești adevărate...
Povești cu tâlc, povești de care
Cu haz ai vrea să-ți amintești,
De domnul Iorgu Zăpăcitu,
Director mare la Scaiești.
Acum, avea el, ani, o sută
Și soața nouăzeci și patru,
Iar nebunia îi cuprinse...
Pe ea, o țintuise patul...
O țintuise și uitarea
În vremea anilor târzii,
Când patul, după ea, fusese
Un cuibușor de nebunii.
Și-i spuse:
- Ți-amintești, bărbate,
În pat, când noi ne sărutam?
Cum făceam sex pe săturate?!
- Ce tânăr și ce prost eram!
[...] Citește tot
pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Rodica Nicoleta Ion despre timp, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Un rămas bun, un ultim oamgiu...
Bat clopotele imnul revenirii
În lutul sfânt...
Și ai plecat, tu, om.
Ai părăsit secunda care doare
Urmând o altă cale - dulce somn.
O, dulce somn te-a prins fugar în Rai
Ca-ntr-un tablou mirifc... ai plecat!
Și-ai scris pe crucea vieții că voiai
În raiul pământesc să mai fi stat.
Ai scris pe crucea vieții revenire,
Tu, om, născut de-a fi doar o secundă,
Pe nesfârșirea mării, Fericire...
Dar ai plecat... te plânge lume multă!
Te-ascunzi în ne-mplinitele solfegii,
În muzică să-ți împlinești tăcerea,
Te-așteaptă sus îmbrățișarea mamei,
Aici lași noaptea, doliul și durerea...
Aici lași crucea, numele pe-o piatră
Ce ne vor aminti în veci de tine,
Acolo pleci purtând iubire-n suflet,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre religie, despre viață, despre tăcere, despre suflet, despre sfinți sau despre sfințenie
Clipa
Boemă și rece, o clipă mai trece
Spre zări argintii.
Ambrozie scumpă spre mare adâncă
Te-ndeamnă să vii,
Să treci pragul vieții, în valul ceții,
Al nopții amnar
Și robă de stele să-ți pun peste umeri
De taină și jar.
Lumina-n clepsidră să-și cearnă prezentul -
Vulcan irosit...
În vânturi, o ramură frântă se plânge!
Ce mult te-am iubit!
Boemă și rece o clipă mai trece
Spre zări argintii,
Iubire - o clipă, luciri efemere,
O singură zi.
Eternă și gravă se pierde în mâine
Și lacrima mea.
Doar eu și tăcerea... O mare de taină
În inima bântuită de fantasmele timpului,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre vânt, despre stele sau despre prezent
"A uita"
Mă simt ca un templu
Și nu poți ajunge curând
La inima mea...
Sunt trepte de nouri...
În pâclă de vise,
Amară și rece, cu inima grea,
Pândesc fericirea, lumina și pacea
Promise cândva.
Toate consoarte eternului ieri...
Îmi ceri libertatea
Să-mi scuturi rugina
Uitatelor seri...
Tu-mi ceri, cu aripa muiată în miere,
Pe lacrima-nor,
Să-mi scrii, înger nobil,
Să-mi scrii mici poeme
Cu patimi și dor.
Se-nalță-n tăceri minarete...
Și pace sculptată,
În falduri alunecă lin.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre îngeri, despre pace, despre lumină sau despre visare
Chemare
Dintr-un afund, din depărtări vreodată neumblate,
Te văd pe pe aripi de cocori, venind aievea, noapte!
Pe trena ta, cărbuni încinși, vor iriza tăcere
Și briza mării, ca un voal, în suflet, mângâiere
Va risipi... Și tălpi de jad se vor topi sub stele
Și-n spațiul meu atemporal, tivit cu peruzele,
Se va deschide templu sfânt de vers și chiparoasă,
Iar eu - un vis - am să te-aștept... Am să te-aștept acasă...
În sângeri voi lăsa sărut de tainică iubire,
Căci vreau viața mea să-mi uit, să cred în fericire!
Nisip sub ochiul așternut al veștedelor gânduri...
O lacrimă... Apoi nimic... Mă-ntorc la începuturi...
Mi-e palma vers de galaxii rostind amărăciune,
Căci nu mai ești... De ce nu vii, fantasmă fără nume?!
Mi-e dor de-mbrățișarea ta, dar zarea-nfometată
Te-a luat, lumină... Vino iar! Întoarce-te odată!
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre sărut
Amintiri
Mă doare! Ca-ntr-un abator
Îmi ard însingurarea,
Zarea cu gândul o măsor
Și mă cunun cu marea...
Te văd pierind în depărtări
Un fluture de-o clipă
Și mă întreb în care lumi
Ființa-ți se ridică...
Mi-e dor de părul tău de vis,
Cometă! Și-n lumină,
Te simt mustind de neatins...
Iubirea ta-i divină!!!!!!!
Cu mir pe frunte te-aș numi
Iubirea vieții mele
Și plaja-adânc m-ar înveli,
Dar eu tânjesc spre stele...
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre poezie
Copiii străzii - prunci orfani
Bastarzi de vis, bastarzi de toate,
Încununați de ne-cuvinte,
Cine iubirea să le poarte
În sanctuar de oseminte?!
Cine să mângâie tăcerea
Atâtor răni?! Cine să poată?!
În genocidul neființei
Doarme a lumii-ntreagă sloată...
Pământul, leagăn de durere,
Le-a fost o viață așternut,
Sărmani ai epocii moderne...
Ei n-au avut un început!
Sentința lor le fuse dată
De a se naște în neant
Și în mizerie deodată...
Cu lacrima s-au conjugat!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre copilărie, despre tristețe sau despre somn
Ești
Ești ornicul ce duce-n infinituri
Clipa acestei calde deveniri...
Ești polul sud al vieții... În săruturi
Măsori a unei stele străluciri.
Zefirul poartă urma tălpii tale...
La colț de stradă, veșnic, poza ta
Îmi face semn. Dar tu ești rupt din soare,
De-aceea eu, eu nu te pot vedea.
Ești prim atom al unei piramide,
Aur pudrat pe coapse de femei,
Pe sânii tresăltând de-nfiorare,
Ca un vulcan în brațul unor zei.
La tine vin mai toți să se închine,
Căci tu ești semnul către transcendent,
Și îți aduc licori, mătăsuri fine...
Până la tine, mulți creștini se pierd.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre inimă
Mi-e dor de tine, mamă!
Mi-e dor de tine, mamă!
Un prunc nu poate ști
De dorul de părinte
Cât însuși prunc va fi...
Mi-e dor de tine, mamă!
Și lacrima mă doare...
Tu ești așa departe!
În murmur de izvoare,
Ți-e lacrima, maicuță...
Și frunza care pică
Sunt pașii tăi, aievea...
Sunt pașii tăi de vis,
Tu înger de lumină
Ce prea curând te-ai stins.
Mi-e dor de tine, mamă!
De mângâierea ta
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre dor, despre noapte sau despre mamă
Gânduri despre tată
Privesc cu ochii-n lacrimi... nu e tata!
Aștept să vină să-mi deschidă poarta,
Dar lacătele-s vechi și rudinite
Și iarba necosită... N-am cuvinte!
În loc de bun venit, un doliu-n poartă...
în gânduri, o căsuță fermecată
Și o fântână... nucul și aleea
Și-n poarta casei mama mea, femeia,
Ce ne-a crescut și ne-a-nvățat să fim
Oameni cinstiți și simpli, să iubim,
Să nu ne pierdem sufletul... Iar eu,
Eu am rămas slujind lui Dumnezeu.
Oh, tată, parcă vad ca-ntâia oară
Cum alergam să îți sărim în poală...
Te-ai dus! La tâmple alb, la suflet prunc...
De toate-aminte, tată, îmi aduc.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Rodica Nicoleta Ion despre gânduri sau despre cuvinte
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Culorile sufletului, adresa este:
