Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Autor de Roberto Kuzmanovic

Nemurirea-n basme

Pictore, m-ai cam uitat
într-un colț de pânză
și degeaba mi-ai pictat
stelele sub frunză
oglindă și munți, precum
în văzduh fantasme,
n-am cum căuta nicicum
nemurirea-n basme.

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A voastră nestemată

Sub clapele lui Chopin torturam zgomote lumești
pluteam în armoniile lor nocturne
din cărbune plăsmuiam chipuri eterne
și le reproșam că nu sunt vii sau dumnezeiești

apoi le distrugeam dintr-o nebunie de ocară
de parc-ar decide zeii traiul astrelor
am greșit; sunt doar un clopot din Turnul orelor
de care timpul nici nu ține cont deseară

e vremea să pier, scumpii mei, renasc într-o altă mătase
poveste, emoție, ori lacrim㠖 nu m-am decis,
oricum, voi renaște în gândul vostru prezis
iar voi mă veți zămisli din nebunii încă tot frumoase

de va simți divinul durerea nechemată
să n-aveți temeri ori stări aiuritoare, maladive
purtați-vă asemenea filozofilor, sleiți de motive
și nu uitați să lăsați în urmă-a voastră nestemată!...

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Schimbarea la mască

Îmi lipseai, nestemata mea,
din fiecare îmbucătură a vremii,
din fiecare mângâiere
din fiecare por,
din vis,
din carne...
Mi-era dor nostalgic, te exploram
în orice ființă chiar și himerică
Ochii năstrușnici, năluci cunoscute,
îndoliați, față în față cu miraza spartă
scrutând ca o garguie cocoțată pe Notre-Dame
spre gândacii mici cât niște gămălii de ace
striviți de ancora unei rațiuni
ascultată ca o mezzosoprană.
Credeam că nu voi mai zări zâmbetul de soare
și flori în păr, iubiri, culoare pe înfățișare
Genomul era pe arcă,
debusolat căutând zadarnic identități;
Purtai un inocent camuflaj,
iar sconcșii rânjeau

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Femeia care cerne frunze

Aș da o galaxie întreagă pentru sărutul tău stângaci
îmi pari un tainic demon ce mă scoate din hău,
din hăul vieții mele cam devreme începută
Ți-aș pune gentil lumea la picioare,
de la răsărit la apus, și de la miazănoapte la sud
deși mi-e cumva să-ți murdăresc tălpile
Din rai aș fura pentru tine
pilde, minuni, daruri și ce-o mai fi pe-acolo
crezând că se asortează cu ochii tăi sclipitori,
nici o șansă...
Mii și mii de versuri ți-am scris, milioane poate
ți-am sculptat buzele cafenii cu imaginația, cu părerea
părul ți-am mângâiat pe cearșafurile iubirii,
ca în visul de la șase și ceva dimineața.
Mă-ntreb ce toamnă zace în palmele tale mici
fine ca pielea unui copil nenăscut
mie îmi plac toamnele bulevardelor,
sunt cuminți și frumoase
și știu mai bine decât orice om putința iubirii
nu te-aș vrea întrupată, dar simt cu toată nesimțirea

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Cu mocănița, în drum spre neant

Nu pot să țes un vers fericit, nemărginit,
în drum spre neant cu mocănița,
înconjurat de frunze uscate, vagoane goale și cărbuni încinși
fiindcă spun tot ce simt, sunt rece, totu-mi pare devreme
poate că toamna asta nebună care se crede iarnă
și știe că mi-e nesuferită
apoi să-mi ceară muze ieftine să zbor cu ele spre libertate?
m-am detașat cu drag de-această lume, despre care unii vorbesc de parc-ar ști,
sunt în veșmânt alb, dar singur, cu împărăția goală
goală și al naibii de mediocră
eu sunt un egoist notoriu
tristețea e a mea, voi o aveți pe a voastră și a urmașilor voștri
vor avea ei grijă de asta
voi dansa cu monotonia grețoasă, neînțeles nicicum,
evadez din cușca misticismului, ce lanțuri slabe!
nu vreau să-mi împart nemulțumirile nici cu el, ar fi lipsă de respect,
opresc să alimentez prin stația de vise;
pe aici am călătorit mai mereu,
m-am proiectat prin alte unde, să aflu adevărul
cine sunt eu?

[...] Citește tot

poezie de Roberto Kuzmanovic din Autor (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Autor, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Evenimente biografice

Fani pe Facebook