Uneori kitsch-ul și coșmarul au aceeași compoziție și folosesc aceleași ingrediente. Spun asta din cauză că mă surprind uneori în captivitatea unui junghi distopic. Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineață și până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaș și Dan Puric? Cum aș putea supraviețui într-o asemenea companie? Și, mai ales, cum aș evita smintirea?
începutul de la Noi vorbim, nu gândim, Argument de Radu Paraschivescu (2015)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ce-ar fi, mă întreb în clipele acelea de disconfort intens, dacă lumea mea ar fi populată, de dimineață și până noaptea, doar de Maria Grapini, Fuego, Tony Poptămaș și Dan Puric? Cum aș putea supraviețui într-o asemenea companie? Și mai ales, cum aș evita smintirea?
Radu Paraschivescu în Noi vorbim, nu gândim (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La ce bun studiul? La ce bun cititul? La ce bun bibliotecile?... Ce rost are să citești, când o carieră de succes se poate clădi atât de ușor cu ajutorul unui chirurg plastician sau al unui taraf?
Radu Paraschivescu în Noi vorbim, nu gândim (2015)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Noi vorbim, nu gândim, adresa este: