Aș vrea
Aș vrea, furiș, din dor ce mă-nfioară
Să cad ca ploaia-n picuri, - să rămân
Ascuns în noapte-ntr-al Cassandrei sân,
Când somnu-ncet în ochi i se strecoară.
Aș vrea să fiu un taur și-n spinare
s-o port, de-ar fi să meargă să se culce
în pajiște, în iarba cea mai dulce,
răzleț, prin mii de flori, prin încântare...
Vrând patima să uit că mi-i stăpână
aș vrea Narcis să fiu și ea fântână...
Să poți în noaptea-n ea să te cobori...
Și-aș vrea ca noaptea-aceasta să se-ntindă
în veșnicii și niciodată zori
de zi de deșteptare să se-aprindă.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire ce domnești în lumea-aceasta largă
Iubire ce domnești în lumea-aceasta largă
Pe-alei vezi frumusețea rătăcind? E-a mea.
Nu vezi? Sunt ochii ei ca licăriri de stea,
lumini în templu, lămpi de strajă ca să ardă...
Vezi trupul, chipul ei cât poate să cuprindă
ca frumuseți resfrânte-n zâmbete din zori?
Și cugetul nu-i vezi, Domn al destinelor,
în care Dumnezeu se uită ca-n oglindă?
Privește-i umbletul, cât e e-ngândurat...
Și cum te-a-nfrânt când ea cu flori te-a-mpresurat...
Sub pasul ei și iarba crește fericită...
Se-aprinde primăvara-ntr-a privirii rază
și izvorând lumini din fața îndrăgită
de-i cerul mohorât el tot se-nseninează...
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu, vântule, tu, cer
Tu, vântule, tu, cer scăldat în soare,
Și tu, pădure-n floare cu nectar,
Și tu, izvor pornit fără hotar
De sub argint de salcii plângătoare,
Și tu, desiș de crânguri verzi, în care
Sunt vizuini pustii și păsări, dar
Care îmi cântă un ecou amar
La versurile mele-ntristătoare! -
Vă spun că-n ceasu-acest de despărțire
Nici să-ndrăznesc să-i văz a ei privire,
Și nici să-i spun adio nu-ndrăznesc,
Decât vă rog pe voi să-i fiți aproape -
Și munți, și ceruri, și păduri și ape,
Ca un salut pe care i-l șoptesc.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-ar stinge mai curând
S-ar stinge mai curând un cer cu stele
Și apele-ar seca pe orișiunde,
Și soarele s-ar îneca în unde
Și n-ar mai scânteia ca azi în ele;
Și munții mari cu înălțimi rebele
Tot mai curând în haos s-ar ascunde
Decât aș vrea să-mi fac spre-o blondă punte,
Spre-albaștrii ochi, cu dorurile mele.
Doi ochi căprui pe veci mă-ncătușară,
Ceilalți nici vii în fața mea să-mi pară!
Și nu mă-ncântă părul auriu.
Doi ochi căprui mi-ar lumina și-n moarte,
Căci numai ei mi-s dăruiți de soarte -
Doi aștri peste inimă să-i știu.
sonet de Pierre de Ronsard din Sonete, traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sonete, adresa este: