Poezii de Petre Prioteasa

Vindecare...

Vindecat de Esculap
şi la trup, dar şi la cap,
m-am trezit în barca vieţii
să sorb... roua dimineţii.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieţii să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul şi mic şi mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă şi mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe

Vin stihii din largul zării stârnind valuri pân' la nori
şi ascund în fundul mării, din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere, pentr-o oră de plăceri
ale inimii unghere ţin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare, ca să pescuiască tot?
Sunt dureri în inimi care niciodată nu se scot...

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iertare...

Iartă, de ai suflet mare, ne-am certat duhovniceşte,
nu mai e timp de-mpăcare, viaţa ni se rătăceşte!
Lasă ura şi mânia, că-n noi totul se răceşte,
la ce e bună mândria dacă inima-ţi goleşte?
E bine să-ţi ceri iertare, uneori se mai greşeşte,
mâine de ruşine moare cel ce astăzi se mândreşte.
Răbdător, cum se cuvine, judecă şi socoteşte,
dacă nu e lucrat bine, nici ogorul nu rodeşte.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când...

Când soarele se-ascunde
şi nu vrea să se-arate,
tu te întreabă: Unde?
Când? Cum? Ce nu se poate?
Când soarele pătrunde
în suflet şi în casă,
nu întreba de unde
norocul te apasă!
Când soarele revine
în inima-ţi pustie,
socoate că destin e
ca rostul să ţi-l ştie!
Când rânduiala vieţii
te duce prea departe,
sfinţire dă bineţii;
aşa ţi-e scris în carte!
Când rostu-n astă lume
doar Cel de Sus îl ştie,
te bucuri că ai nume,
destin şi fantezie!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua vieţii

Dintre zeci de mii de stele
ce pe cer seara lucesc,
una-i mândră între ele,
nopţi în şir stau s-o privesc.
Ea e-n hău de neguri dusă,
eu în lume, pe pământ,
stă la capu-mi veghe pusă
şi nu scoate un cuvânt.
Stau în nopţile senine
s-o privesc şi s-o admir,
ea coboară către mine
jucând păru-mi fir cu fir.
O iubesc, că-i steaua vieţii,
idealul mult dorit,
eu, în culmea bătrâneţii,
sunt de stea îndrăgostit.
Iar în nopţile senine
dacă va cădea vreo stea,
gândiţi-vă şi la mine:
cine va mai suspina?

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul scoicii

Nu orice scoică poate să zămislească perle,
cele-osândite poartă nesăbuit blestem,
oblăduind plămada închisă-n efemer le
pradă crunt destinul, rupând firul de ghem.

Când vin pe lume pruncii, în lunci răsună mierle,
cinstind progenitura, ograda e-n rustem
nu orice scoică poate să zămislească perle,
iar cele osândite se mistuie-n blestem.

Pătrunse de durere ca-ntemniţaţii-n gherle
îşi slobozesc povara şi izbăvite gem:
sunt scoicile ca mame ce-n traiul auster le
fură hoţi de perle, iar noi, tăcuţi, credem

că orice scoică poate să zămislească perle...

rondel de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nenoroc

Mă voi cruţa de îndoieli
şi voi fi mândru, ca atare,
că am scăpat de bănuieli
ce mă pot duce la pierzare.

Nu mi-aş dori să eşuez
sau să refuz realitatea,
ci-n viaţă să perseverez
având drept ţel doar calitatea.

Dar ce mă doare cel mai rău
şi-mi trece, prin destin, cărare,
mi-e dreptul de-a nu fi al tău,
făcând durerea tot mai mare.

Destinul tragic, străveziu,
pecetlui dragostea noastră,
şi obosit, la ceas târziu,
sfârşi topind iubirea castă.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit...

Te invit în Paradis, unde soarele şi luna
strălucesc precum în vis ne trezim întotdeauna.
Te invit la mine-n Rai, unde padini şi izvoare
te aşteaptă ca să stai lângă mine în picioare.
Te invit în grădiniţă, unde am copaci şi flori,
să mă săruţi pe guriţă de cu seară până-n zori.
Te invit în Valea Vlăicii la un suc şi o cafea,
strânge-ţi trupu-n jurul găicii şi vino când oi putea.
Te invit pe lac în parc, la debarcader să stăm,
frumuseţea să-ţi remarc, să dansăm, să ne distrăm.
Dar... degeaba te invit, tu eşti surdă, nu m-auzi,
gândul ţi-e la alt iubit şi de mine ţi-l ascunzi.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trenul vieţii

În "Trenul vieţii" ce-am descris
stă tot ce-n soartă ne e scris,
purtăm în el ce ne e drag
şi-l dăruim lumii şirag,
şirag de dor şi-nţelepciune,
ca la final să putem spune:
"dacă-i asculţi vieţii povaţa
cu drag te răsplăteşte Viaţa!"
La margini de poveşti să mergi
să vezi cu cine te-nţelegi,
să-ntrebi prietenii ce-ţi fac,
unul bogat, altul sărac,
citesc din poezia ta,
îi mai încânţi, îi încânta,
te pomenesc şi spun că-i dor
nereuşitele vieţii lor,
iar tu, împovărat de dor,
eşti mesagerul tuturor,
de când pe lume ai venit
tot ce-ai putut ai împlinit,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!