Norii
Imagini ce se încheagă în orice clipă,
Balauri ce aruncă foc pe nări,
Diavoli și umbre-aleargă în depărtări
Când cosânzene încet se înfiripă...
Schimbări ciudate ce se fac în pripă,
Înalții munți devin întinse mări,
Sunt trenuri care-opresc o clipă în gări
Și ape ce se scurg întru risipă...
Un moș cu plete pare-al meu bunic
Zâmbind de-acolo unde-i dus, departe,
O vrăjitoare ceartă un pitic,
Iar o bătrână o pâine în patru-o împarte,
File de poveste de când eram mic,
Norii mi le-arată, rupte dintr-o carte.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Petre Gigea-Gorun despre schimbare, despre pâine, despre munți, despre imagine sau despre foc
Trei lacrimi
Pe-o vreme tristă și ploioasă
Furat de-un gând afar' priveam
Trei stropi s-au furișat în casă
Și s-au prelins, încet, pe geam.
Păreau că-s lacrimi cristaline
Și că s-au scurs din ochii mei
Purtând trei doruri cu suspine
Și dragostea unei femei.
O lacrimă era curată
Prelinsă ca și-un fir de tort
Sclipind ca piatra nestemată
Ca semn al dragostei ce-ți port.
O lacrimă era amară
Ca despărțirea ce-am trăit-o!
De-atunci, de mult, din acea seară
Când tu m-ai părăsit, iubito.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Petre Gigea-Gorun despre iubire
- despre tristețe
- despre somn
- despre singurătate
- despre seară
- despre ochi
- despre noapte
- despre gânduri
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă
Simt nostalgia cum în piept mă-apasă
Iar gândul cum mă poartă spre părinți,
În casa noastră se-mpletesc dorinți...
Mi-e dor de nucul cel bătrân de-acasă...
Văd frunza verde, umbra lui cea deasă
Cu crengile-i bătrâne și cuminți
Copii flămânzi și grijulii părinți,
Stând laolaltă peste vremi, acasă.
Ca un străjer la casa părintească,
Eu tot bătrân îl știu precum a fost
Sub poala lui, copiii aveau să crească,
Fiind leagăn, ca și dulce-adăpost,
Cu prima vorbă spusă, românească,
Și unde mama ne-a învățat un rost...
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre bătrânețe, despre mamă, despre frunze, despre dor, despre creștere sau despre copilărie
Prietene
Prietene, de n-ai să uiți de mine,
De-acele clipe ce ne împreunară
De slovele încrustate-n acea seară,
Să știi că le-oi cinsti cum se cuvine.
Din dorul ce mă poartă către tine
Mereu tulpini din el or să răsară
Cu flori care-nfloresc ca-n primăvară
Și-a mele gânduri, astfel, să-mi aline.
Primește-n dar simțiri adevărate
Și candide ca florea de cais
Prieteniei noastre neașteptate,
Izvor de omenie și de vis,
Un gând curat și-o inimă ce bate
Iar ca o carte, sufletu-mi deschis.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre prietenie, despre visare, despre inimă sau despre flori
Tu pleci acum
Tu pleci acum, ai lacrimi în priviri
Un vis ce s-a născut din amintiri
Acele clipe lungi de așteptări
Priviri înfiorate cu întrebări
În care timpul scurs n-a fost de-ajuns
Să poată să le dea răspuns.
Sfioasa noastră strângere de mână
Prin timp o amintire-o să rămână.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Petre Gigea-Gorun despre timp, despre naștere sau despre amintiri
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Căldura vieții, adresa este: