LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Pavel Lică despre lumină, despre viață, despre poezie, despre versuri, despre timp sau despre religie
LA MOARTEA FRATELUI MEU, IULIAN
Din lut făcuți suntem și-n lut plecăm,
Dar tot din lut, mereu la Cer visăm;
De ce suntem de Cer mereu străini,
De ce, de-aici, noi nu plecăm divini?
S-a spus că noi de Cer suntem iertați,
Că-n cruce-i suntem lui Iisus toți frați;
S-a spus că Înviere-i într-o zi,
Dar când va fi-nviere, când va fi?
Azi sufletul îmi este sfâșiat,
Că azi un frate-i este morții dat,
De vechiul Iuda-atât de nemilos
Ce l-a vândut și pe Iisus Hristos!
Tu, frate-al meu, plecat de pe pământ,
Vei fi în ceruri, cu Iisus, un sfânt,
Că-i ești prin Cruce, frate viu, mereu,
Soldat al țării și-al lui Dumnezeu!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre moarte sau despre sfinți
Geneză
Rătăcitor prin Cerul Tău, o, Tată,
Găsesc copacul ce mi-a fost odată
Blestem să pierd lumina vieții mele
Când mi-ai tăiat și zborul către stele!
Rătăcitor cu gândul printre îngeri,
M-ascund în asfințituri pentru plângeri,
La fel de rușinat de goliciune
Când la-ntrebarea-Ți n-am putut a spune
De ce m-ascund de ochiul Tău ce vede,
Și dincolo de-ascunsul din "a crede",
Când gol, nu doar cu trupul, ci cu gândul
Eu am ales, s-aștept la moarte rândul
Și alungat, de Tine, pe pământul
Pe care n-o pot face-acum pe sfântul,
Mi-ai dat iubirea Ta-ntr-o epopee
S-o regăsesc în vers și prin Femeie!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
În păcat
În păcat se scaldă sorții
Vieții scurte și ai morții,
Că nu știu calea s-o țină
Spre izvorul de Lumină;
Din păcat, sufletul cere
Lumânare de-nviere,
Care-n patru zări l-ar duce
Cu Lumina de pe Cruce;
În păcat căzut odată
Îmi duc soarta blestemată
De chiar Cerul ce îmi cere
Să mă-ntorc la Înviere;
Dar în slaba mea credință
Îmi e chiar cu neputință,
Că-n păcat doresc, să-mi fie
Eva,-n veci, o poezie...
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre dorințe
SEMNUL SFINTEI TREIMI
Să te naști din glod e, oare,
Umilire, ori splendoare,
Când Cel ce e fără moarte
De Cer trupul ți-l desparte?
Să ai chip și-asemănare
Cu Trei, cifră de-nălțare,
Este oare-o fericire,
Ori un vis de mântuire?
Când ai Facerea-n Cuvânt,
De la Tată, Fiu, Duh Sfânt,
Poți, din glodu-nfăptuirii,
Să îi dai aripi iubirii?
Dacă poți cu "da" răspunde
La chemări din Cer profunde,
Atunci, sufletu-ți primește
De la Cer, semnul de pește!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre iubire
Să-nceapă înflorirea nouă
Din roua florilor celeste,
Căzut din Cer, într-o poveste,
Cu Eva într-o-mbrățișare
Am adunat lumini solare,
Și-n roua florii, pe Pământul
Ce-mi cere să îi fiu eu Sfântul,
Chem azi albinele și fluturi
Să-mi fie în iubire scuturi
Să pot, să lupt, pentru-nviere
Cum Cerul din iubire-mi cere,
Să pot, să lupt pentru-amintire,
Cât este Cerul doar iubire,
Să pot, să lupt pentru o floare
Ce-așteaptă razele de soare,
Să pot, să lupt, ca-n stropi de rouă
Să-nceapă înflorirea nouă!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-aș nemuri în Poezie
Un singur val de-aduce marea,
Când țărmul graniță îmi este
Între iubire și-așteptarea
Unirii noastre-n lumi celeste,
Mi-ar fi de-ajuns, să pot culege,
Din stropii lui, sclipiri solare,
Să fac inele, să te lege
De inima care mă doare,
Atunci când tu, călcând nisipuri,
Calci sufletu-mi întins pe ele,
Privind mereu la alte chipuri,
În timp ce chipul meu e-n stele...
Un singur val de mi-ar aduce
Sărutul, ce-l aștept să-mi fie
Ca Învierea de pe Cruce,
Te-aș nemuri în Poezie!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
VINDECAREA ORBULUI DIN NAȘTERE
Eu frumusețea lumii-o sorb
Din ochi, uitând că sunt un orb,
Și-admir sculptura într-o coastă
Făcută de o mână castă,
Cum ochii mei nu au văzut
Născutu-a tot ce-a fost născut,
Știu doar că a născut Cuvântul
Din El și Cerul și Pământul
Ca mulți sunt orb și mult aș vrea,
Să vii Tu, Doamne,-n calea mea
Și ochii să-mi mânjești cu tină,
Să văd ce taină-a fost la Cină,
Dar cum nu vii, Cuvântul Sfânt
L-aud, chemându-mă-n Cuvânt
Și-n Biblie găsesc Lumină
Și Te văd, Doamne,-acum din tină!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre cuvinte
Gardian la porți de vise
Gardian la porți de vise
Țin poveștile nescrise,
După gratii de lumină
Ce-au în Soare rădăcină...
Dar închisă, o poveste
Îmi șoptește că mai este
Tot acolo, ca proscrisă,
O iubirea-a mea nescrisă
Din vechi timpuri ce-s pierdute
În războaie pentru ciute,
Duse-n coarne de toți cerbii
Când venea apusul ierbii,
Iar ei, doar pentru iubire,
Purtau lupte în neștire...
Și povestea mea nescrisă,
Despre-o dragoste proscrisă,
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fața unei flori îngenunchez
În fața unei flori îngenunchez,
Că-n ea este lumina adunată,
Din suflete curate și din Crez
Și din Edenul caree-a fost odată;
În fața unei flori și tu să ai
Smerenie, ca-n fața unei sfinte,
Ce poartă frumusețile din Rai
Rostite în petale, drept cuvinte,
În fața unei flori, să te închini,
Că-n ea se-adună îngerii grădinii,
Ce strâng într-o coroană, lângă spini,
Nemărginirea razelor Luminii.
În fața unei flori, prieteni, eu
Mă-nchin, știindu-i care-i este vrerea,
Că-n ea-nflorește însuși Dumnezeu
Cu primăvara-n care e-nvierea!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Rătăcitor prin cer, adresa este: