VIȚELUL ȘI DIOGENE
Fiul vacii,-abia ieșit,
Ca vițel, dintr-un liceu,
Declarat nereușit,
La examenul prea greu
De-absolvire, fiind prost,
Și-a zis el, că și-nvățat,
Fără bani, tot n-ai un rost;
Altceva-i să ai palat,
Nu cum Diogene-a fost
Doar într-un butoi cazat.
Cum văzuse niște boi,
Că, ajunși parlamentari,
După votul dat de oi,
Erau astăzi pe cai mari,
Având vile, bani, femei,
Și-a dorit, normal și el
Un statut de bou, ca ei.
De aceea, s-a înscris
În partidul mare-al lor,
Împlinindu-se-al său vis
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poporul vegetal
Ziua în amiaza mare,
Varza albă din răzor,
A simțit cu-nfrigurare
O durere în picior.
Și văzu atunci, uimită,
Sub pământ, destul de clar,
Coropișnița venită
Pe ascuns, ca un tâlhar.
Varza alarmă îndată
Și surate și vecini,
Dar grădina, prea distrată,
Nu privea spre rădăcini.
Constatând că nu le pasă,
Coropișnița alese
Să își facă-aici și casă.
Chiar, mai mult, se înțelese
Și cu cârtițele, care
Prin pământ săpau de zor,
Sub tulpini nepăsătoare.
Ba, făcură cu mult spor
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Promisiuni
S-a întâmplat odată ca, pe un colț de plai,
Doi crescători de cai
Să vadă-o herghelie
Crescută ne-ndoielnic așa-n... sălbăticie,
Deci, cai fără stăpâni.
Și amândoi, hapsâni,
Au început, cu hrană, pe cai să îi tenteze,
Ca-n țarcul lor de-acasă cu toții să-i urmeze.
Unul veni spre ei cu fân abia cosit,
Dar caii cei sălbatici abia l-au mirosit
Și s-au întors spre cel de-al doilea crescător
Ce, pe sub nasul lor,
Le tot plimba bucăți de zahăr, promițând,
Că vor mânca oricând
Asemenea dulcețuri, dacă-l aleg pe el
Stăpânul hergheliei și astăzi, cătinel,
Ei vor veni la ieslea anume pregătită,
Cu tot ce își visează un cal sau orice vită.
Încrezătorii cai,
L-au și urmat pe-acesta, cu toții, în alai.
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea catârilor sterpi
Demult, demult, când Domnul Sfânt,
Umbla și El pe-acest pământ,
Avu surpriza într-o zi,
Că-n cale i se repezi
O oaie blândă și-un măgar,
Purtând, cu greu, pe-al lui samar,
Petiția unde-au semnat
Toți cei ce-n grabă au votat
Un biet catâr, ca domnitor
Al neamului nevorbitor.
Și solii-aceștia l-au rugat
Să-i scape de handicapat,
Care visându-se un zeu,
Poate egal cu Dumnezeu,
A început să îi dezbine,
Să-i fie lui și soaței bine,
O catâroaică, evident,
Care-și doreau în chip ardent
Domnia chiar și-n bestiar
Și asta-n mod ereditar.
[...] Citește tot
fabulă de Pavel Lică din Parlamentul boilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Pavel Lică despre viață, despre sfinți sau despre religie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Parlamentul boilor, adresa este:
