Azi, cocorii-n toamnă-adună...
Azi, cocorii-n toamnă-adună,
Dintr-un ceas de stei, secunde,
Să le poarte pe sub Lună,
Să le poarte nu știu unde,
Iar cu ei, în timp e dusă,
Dintr-o lacrimă de stele,
Câte-o Sarmizegetusă
Oglindită doar în ele
Cu-al ei chip, scăldat de-un Soare
Împietrit acum în munte,
Cu toți dacii țării care
Știau timpul să-l înfrunte.
Și pe aripi, duc cocorii,
Cu secundele furate
Din ceas dacic, luptătorii,
Către bătălii uitate...
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Pavel Lică despre timp
De când și dacii ne-nchid poarta
Ne lasă singuri, astăzi, soarta
Și mohorât ne este ceasul,
De când și dacii ne-nchid poarta,
Văzând ce-ncet ne este pasul,
Șovăitor, prin noaptea dată
De o putere din pustie,
Ce-a năpădit azi țara toată
C-un veac întreg de insomnie.
Dar mult prea lași, privim la stele
Și invocăm puteri divine,
Ca vechii daci, treziți din ele,
Să schimbe tristele destine
Ce le avem, bătuți de soartă,
Că n-auzim chemarea ruptă
Din steag cu lup, lăsat la poartă,
Care-n zadar cheamă la luptă...
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și-n bucium, sus pe munți, suflând...
Când primăvară-n ani aveam,
Cu frunza îmi băteai în geam,
Să-nvăț, din cântul ei în vânt,
Cum pot din frunza ta să cânt.
Și-n timp lăstar crescând mereu,
Cu vântul îmi șopteai, ca eu
Să-mi fac din ram fluier, să-ncânt
Mioarele pe-al meu pământ
Apoi, caval făcând din lemn
M-ai învățat un ton solemn
Să-l trec în bucium, dăruit,
De tine, codrul meu iubit,
Și-n bucium, sus pe munți, suflând,
S-aduc chiar lupul alb, chemând,
Cu urletu-i prelung, la arme,
Trezirea Daciei ce doarme!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Ne poți propune o poezie de dragoste?
De-aici, din turnul meu de veghe
De-aici, din turnul meu de veghe
La vers, iubito, azi zăresc
Străini, purtând în lănci o zeghe,
Să-mbrace graiul meu regesc.
Și vin să-nchidă limba-mi dacă
În beciul timpului pierdut,
Crezând c-așa or să mă facă,
Să n-am în piept un dor ca scut,
Să nu am doine și balade,
Nici tril de ciocârlii în zbor,
Sperând că graiul meu decade
Și, fără grai, ca dac, eu mor...
Dar cei ce zeghea o vor pusă
Pe graiul meu de dac, nu știu,
Că port o Sarmizegetusă
Și-n vers, că-s bard și dac, azi viu!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre versuri, despre poezie, despre moarte sau despre iubire
Adună încă Istru-n line unde...
Adună încă Istru-n line unde,
Nemuritoare râuri dintr-un timp,
Cioplit în stânca marilor secunde,
Rotite-n ceasul ăstui anotimp,
În care ne-am născut cu-o amintire,
Din soarele rămas pe veci în stei,
C-am fi avut cândva și nemurire,
Când după viață ajungeam la zei...
Adună încă fluviul, cu alt nume,
Aceleași râuri, dar din ceasuri noi,
Ce ne aduc aminte că, în lume,
Am fost cândva ai Daciei eroi...
Adună astăzi Dunărea-ntre maluri,
Aceleași râuri cu ai vieții zori,
În care lupul alb strigă din valuri,
C-am fost aici și-om fi nemuritori!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre viață
Poate că în această primăvară...
Poate că, în această primăvară,
Cu granițe scăldate-n fulgi de îngeri,
Care albesc o ramură de țară,
Să-ndepărteze-un anotimp de plângeri,
Poate că, în această re-nviere,
O lacrimă din Cer, dacă renaște,
Albind, un timp în care e tăcere,
Uitând de răstignirea-n prag de Paște,
Poate că, în această primăvară,
În care sânge-mprăștie azi norii,
Ar trebui să ne-amintim de-o țară
Pe care o purtau în zbor cocorii,
Atunci când lumii îi duceau de știre,
Că dacii, la-nviere-n primăvară,
Știau a pune norilor poprire,
Să nu plouă cu sânge-n a lor țară!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu-apostolul Andrei întru credință
Veniți aici, unde-i nisip de aur,
Veniți unde se naște răsăritul,
Ce-i este veșniciei veșnic faur
Și-i este României nesfârșitul!
Veniți aici, la margine de Mare,
Veniți unde ea-și caută odihnă
Și valul poartă-n vuiet o chemare
A lupului cel alb fără de tihnă,
Când vede cum tărâmul i se fură
Și lupii,-ai lui supuși, îi pleacă-n lume,
Că dacii și-au pus masca pe figură
Și-ascund de-un virus fals chiar al lor nume;
Veniți aici, că valurile-albastre
Aduc la mal speranța de putință,
Să fim, sub lupul alb, a țării oaste,
Cu-Apostolul Andrei întru credință!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu știu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!
Mă adusese mama pe lume-n prag de zori
Și, peste ani, eu, fiul, aflam c-a lăcrimat,
Dar nu de o durere, ci doar c-a observat,
Cum pruncu-i, din lumină, se-mbracă-n trei culori.
Știuse, de-atunci, mama, că sunt născut soldat
Cum chiar și ursitoare, venite noaptea-n vis,
I-au spus că-ntreg destinul de ele mi-a fost dat,
Să fiu oștean al țării, dar și oștean în scris...
Și răsărise astrul luminător din Cer
Și mamei îi zâmbise și alungase-un nor,
Să vadă cum mulți îngeri, lui Dumnezeu îi cer,
Ca El să mă boteze-n lumini din Tricolor.
Iar astăzi, ca oștean, legat prin Jurământul
De-a-mi pune viața gaj, când patria mă cheamă,
Că-i sunt soldat și-n scris, cu arma grea cuvântul,
Eu știu că-n Tricolor e-o lacrimă de mamă!
poezie de Pavel Lică din Chemarea lupului alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Pavel Lică despre lumină sau despre religie
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Chemarea lupului alb, adresa este:
