Cântec de toamnă
Al toamnei cânt,
Viori de vânt
Îl plâng topite
Lovindu-mi lin
Sufletul plin
De corzi rănite
Decolorat
Și sugrumat
Când ora bate
Plângând ascult
La vremi de mult
Îndepărtate
Și-n vânt mă las
În răul pas
Care mă poartă
Din loc în loc
Același joc
De frunză moartă.
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul bun
Acestei cărți în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieții mele țintă?
În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?
- Dar dacă după-orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleștar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună,
Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiții toți din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colocviu sentimental
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.
Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.
- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?
- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? Nu.
- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.
- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu este-așa?
Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi
Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie,
Vom fi arare mândri și buni în veci cu ei?
Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie
Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată,
Nepăsători de cine ne vede ori ne știe?
Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată,
A noastre două inimi cânta-vor în iubire,
Cum cântă noaptea două privighetori deodată.
Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndârjire,
Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfâșie,
Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire.
Legați de cea mai scumpă și trainică frăție,
Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină,
Iar teamă de nimica atunci n-o să ne fie.
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Green
Și iată fructe, flori, și ramuri, și o frunză,
Mai e și inima-mi ce pentru tine bate,
Umilului meu dar să cați să-i afli-o scuză,
Să nu îl farmi cu mâna albă și curată.
Vin, răsbătut de picături de rouă dese,
De vântul dimineții înghețând pe frunte.
Îngăduie-oboselii reculese
Ca să viseze-odihnitoare clipe scumpe.
Pe sânul tânăr zbuciumul mi-adună
Răsună ca-ntr-o scoică ultimul sărut:
Vrea fruntea-mi pace, de trecu furtuna bună,
Să dorm și eu, de te-odihnești în așternut.
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laeti et Errabundi
Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere și cu rapide.
(La ce-mi slujește-at home-ul gras?)
Mergeam haihui mai ții tu minte,
Tu, călător pierit în cale
Sorbiți de aerul fierbinte,
Fantome, două, joviale!
Cu pasiunile hrănite
Cu-obrăznicie peste poate,
Cinsteam vacanțe înmiite.
Iar simțurile, ponderate,
Dau tinerețe, înfrățire,
Și inimile slobozite
De a muierii miluire,
Prejudecată părăsită,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile cad în sufletul meu așa cum ploaia cade peste oraș.
citat clasic din Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul molcum
Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret și fără de bulboacă
Pârâu pe mușchi, pe lângă drum.
Ăst glas l-ai știut (ți-a fost și drag?)
Dar azi de-un văl e-acoperit,
Ca văduva păianjenit
Și mândru tot ca ea-n vileag;
În cuta lui tăinuitoare
De-al toamnei vânt des fremătată
Miratei inimi îi arată
Tot adevărul, ca pe-un soare.
Și spune, glasul cunoscut,
Că viața-ntreagă-i bunătate.
Că ura, pizma, toate, toate
Dispar când moartea a-nceput.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colocviu sentimental
În vechiul parc înghețat și tăcut
Acuma chiar două forme au trecut.
Cu ochii morți și cu buzele moi.
Abia s-aud cum vorbesc amândoi.
În vechiul parc înghețat și tăcut
Doi spectri și-au amintit de trecut?
"De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?"
"Să-mi amintesc acum de ce voiești?"
"Palpiți și-acum la numele meu, tu?
În visul tău mai vezi sufletu-mi?" "Nu!"
"Ah! zile-n veci mai dulci nespus ca toate,
Când ne uneam noi gurile..." "Se poate!"
"Ce-albastru cer era, speranță mare!"
"Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"!
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mircea Demetriade
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaspar Hauser cântă
Mă-nfățișez, tăcut orfan,
De înșiși ochii-mi zăpăcit,
Orașelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.
La douăzeci de ani curios! ,
Cu dragostea muncesc prin oase
Numai femeile frumoase;
Dar ele n-au spus că-s frumos.
N-am nici o patrie așternut
Și nici nu sunt prea îndrăzneț,
Dar n-am dorit al luptei preț
Eu morții tot nu i-am plăcut.
Născut, îmi pare, în zadar,
Că-i prea devreme sau târziu,
Vă spun cinstit, nici eu nu știu;
Rugați-vă pentru Gaspard.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
