- sărut
- Sărutul... primul ghiocel în grădina mângâierilor...
definiție celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îngăduie-oboselii reculese ca să viseze odihnitoare clipe scumpe...
citat clasic din Paul Verlaine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Paul Verlaine despre visare
În surdină
Liniștiți în adumbrirea
Ce din ramuri se desface
Dragostea să ne-o pătrundem
De-o așa adâncă pace.
Ca-ntr-un vis frumos și tainic
Duși să ne topim cu-ncetul
În melancolia vagă
Ce-o împrăștie brădetul.
Ține-ți brațele în cruce,
Ochii-nchiși pe jumătate
Și din inimă ți-alungă
Orice dor într-însa bate.
Să ne-adoarmă ca într-un leagăn
Adierile ușoare.
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Paul Verlaine despre iubire, despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cavalerul
Călare și tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu sulița de fier.
Și sângele-mi țâșni cu-o roșie vigoare,
Evaporându-se apoi, prin flori, la soare.
Mi-nchise ochii umbra, de-un strigăt năpădit,
Bătrâna-mi inimă muri, fior cumplit.
Și cavalerul Dezastru veni aproape,
Descălecă, mă-atinse pe pleoape.
Prin rană degetul metalic și-l petrece
Pe când cu vocea dură-enunță a sa lege.
De degetul de fier abia atinsă, iată
O inimă am iar, trufașă și curată.
Și credincioasă curățiilor divine,
Bătu iar inima poruncilor în mine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Paul Verlaine despre ochi sau despre moarte
Oboseala
Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!
Iubirea mea, umbrește-ți febra luxuriantă.
Chiar și-n tăria patimii, vezi, orice-amantă,
Ca și o soră, pacea află-a dobândi.
Mai galeșă, cu mângâierea consolantă,
Suspin domol, priviri legănătoare. Și,
Știi, taina îmbrățișării, spasmul, nu e zi
Să fie cum e un sărut de fascinantă!
În sufletu-ți, copilă, vorba mi-o întorni,
Sălbaticul tău sânge-ntr-una sună-n corn!...
Ci ducă-se-n cerșit! Ce-ți pasă dacă sună?
Să ținem fruntea lângă frunte, mâna-n mână,
Fă-mi jurăminte ce-i călca-ntr-o săptămână!
Și hai să plângem, tu, micuța mea nebună!
sonet de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Paul Verlaine despre timp sau despre plâns
Visul meu obișnuit
Un vis adânc și straniu adeseori revine:
E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,
Și nu-i de tot aceeași de fiecare dată,
Și nu-i de tot nici alta, și mă-nțelege bine.
Căci ea mă înțelege și străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Și fruntea mea înaltă și-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcorește, când plânge lângă mine.
Nu știu, e oare brună, bălaie sau roșcată?
Și numele-i? Sonor e și dulce totodată,
Cum poartă-ndrăgostiții cei surghiuniți de Lume.
Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,
Și-n glasu-i grav și calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Iubește-mă, pentru că fără tine nu sunt în stare de nimic, nu sunt nimic.
citat celebru din Paul Verlaine
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colocviu sentimental
În parcul vechi și rece și pustiu,
Trec două umbre-n ceasul cenușiu.
Li-s ochii ofiliți, au buze moi
Și deslușești cu greu ce-și spun ei doi.
În parcul vechi și rece și pustiu,
Nălucile își fac trecutul viu.
− Îți amintești extazul nostru vechi?
− Ce tot îmi torci trecutul în urechi!
− Dar astăzi mă mai strigi pe nume tu
Și-n vis îți mai răsar eu oare? − Nu.
− Ah, zile dragi cum altele n-om ști,
Cînd gurile ni se uneau! − O fi...
− Ce bolți albastre, ce speranțe mari!
− Speranța-i azi prin norii funerari.
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Paul Verlaine despre prezent sau despre trecut
Nevermore
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,
Boi nou dă arcurilor tale triumfale;
Tămâie grea altarelor de trei parale;
Acoperă cu flori prăpastie și-aș zice:
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul psalmodia,
Zi-i, orgă răgușită, imnuri sunătoare;
Îmbătrânitule, dă-ți fard pe urticare;
Ascunde-ți, zid, sub țoale brune igrasia;
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul, psalmodia.
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Că visul neînchipuit s-a întrupat,
L-am strâns în brațe: Fericirea, -ntraripat
Rătăcitor ce omului nu-i spune: apropie-te,
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Și remușcarea-n dragoste: o știe-oricine.
Fericirea-a pășit la braț pe lângă mine;
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Paul Verlaine despre flori
Amorul sfărâmat
Ieri peste noapte vântul a sfărâmat Amorul
Ce-n colțul cel mai dulce ce-l tăinuiește parcul
Adesea ne oprise din drum, săgetătrul,
Cu zâmbetul pe buze, tinzând în aer arcul.
Ieri peste noapte vântul l-a sfărâmat. Și-acuma
Puzderia de marmor rotește-n zori - și-i trist
Să vezi sub arbor soclul ce mai păstrează numa
Iscălitura ștearsă a bietului artist.
Ce trist se-nalță soclul stingher! Luându-și zborul,
Întristătoare gânduri se duc iar, ca să vie
În visul meu de jale în care viitorul
Îmi prevestește-o soartă mâhnită și pustie...
E trist din cale-afară... Chiar tu, așa-i, femeie?
Rămâi pierdută parcă, deși firea-ți ușoară
Se bucură de-un flutur de purpură ce zboară
Prin pulberea de marmor purtată pe alee...
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Paul Verlaine despre vânt