Lui Casian Alexandra i-e milă de Luchi. I-e milă, ca de păpușa moartă căreia i-a cules ochii verzi și reci de pe covor, într-o dimineață de Crăciun... demult...
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "A-nflorit o papadie. Lecturi scolare" de Otilia Cazimir este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Vezi ce a mai spus Otilia Cazimir despre ochi, despre moarte sau despre Crăciun
Mă uit la turnul bisericii, pătrat și greu. Doua ciori încearcă să se așeze alături pe spițele crucii. Dar vântul le umflă penele și le suflă jos.
Le văd întai limpede, pe urmă cenușiu, ca printr-o ploaie măruntă și deasă. Liniile se strâmbă. Turnul stă acum hâit, crucea s-a întors ca semnul înmulțirii. Cum sa nu cadă ciorile, săracele?
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Otilia Cazimir despre ploaie
Ceva fierbinte îmi frige obrajii reci. Și doar nu plâng.
Ce ai, Casian? Ți-e rău!
Nu, doamnă...
Nu i-e rău lui Casian. îi vine sa plângă în gura mare și nu poate. Dacă doamna ar fi întrebat-o:
Ce ai, Luchi?
Poate ca ar plânge. Și ar fi mai bine...
Dar Luchi nu mai este nicăieri. Luchi a murit. În locul ei o școlărița cuminte clipește mărunțel și-și înghite lacrimile care au, pentru întâia oară, un gust de cenușă...
A murit Luchi...
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toate fetele se uitau la mine. Încă nu râd, dar ochii lor împung și dor. Și dintr-o dată mi-e rușine de numele meu, mi-e rușine de mine, mi-e rușine de tot.
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Otilia Cazimir despre râs sau despre fete
Mă așez la locul meu și mă uit la mine, la fetița asta nouă pe care-o cheama Casian Alexandra și pe care parcă n-o cunosc.
Casian Alexandra are șorț negru, de sub care nu i se mai văd genunchii, ciorapi lungi prinși cu guma de pieptăraș, și guler de pichet alb, care-o supără puțin, cum o supără și cozile împletite prea strâns, care-i trag ochii spre tâmple ca la chinezoaice. Sta cuminte cu mâinile pe pupitru și i-e rușine că o cheamă Luchi, ca pe căței...
Dar nu-i adevărat. N-o cheama Luchi. Luchi nu mai este. A rămas pe undeva pe-acasă, poate în ladița din cămară, printre resturile de jucării pe care nu le mai știe ce-au fost și care nu mai au nume.
Luchi era mică, Luchi era proastă, Luchi era caraghioasă. Luchi era fericită...
Otilia Cazimir în A murit Luchi...
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Otilia Cazimir despre supărare, despre mâini sau despre jucării
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din A murit Luchi..., adresa este: