Dreptul la nemurire
Uneori
îmi vine să cred că ceaţa
e-o intrare în lumea de la-nceput
în care toate lucrurile sălăşluiau împreună
fără ca ele să fi ştiut
Ce minunat trebuie să fi fost
să-ţi schimbi în fiecare clipă identitatea!
ca într-o mare călătorie prin lumi
şi-apoi nimic să nu mai ştii pe de rost
Nimic nu era
mare
nici mic
nici sunet
nici culoare
Totul era
numai ură şi dragoste
Totul era
nedumerire
[...] Citeşte tot
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Dreptul la nemurire (2 februarie 1990)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Menită sunt să plec curând
Ci iată-mă:
eroare pe-o tâmplă de pământ
de mine desprinzându-mă
până mă-ntunec
până din nou voi fi punct
umilul punct...
Mă-ntâmpină în mine ceaţa –
menită sunt să plec curând
Până atunci voi înflori
într-un imens şi trist sărut
şi devorată de lumină
rămân o casă mişcătoare
cum melci cu balele uscate
la întâmplare duşi de vânt.
poezie de Olga Alexandra Diaconu din Dreptul la nemurire (6 iunie 1989)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă ştii un alt citat, îl poţi adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dreptul la nemurire, adresa este: