Copilul
Ridică o pietricică
și o aruncă în mare.
Apoi încă una, și încă una.
Nu se mai poate opri.
Nu încearcă să umple marea.
Nu încearcă să golească plaja.
El doar aruncă pietre,
atât și nimic mai mult.
Ca un pisoi, jucându-se,
experimenta în așteptarea viitorului
când vor fi atâtea lucruri
pe care va dori sa le arunce...
Numai dacă degetele lui se vor descleșta
și le va lăsa să se ducă.
poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.De la Londra spre Edinburgh
Sunt în așteptarea acelui moment
când trenul traversează Frontiera
și casa se apropie din ce în ce mai mult
cu șaptezeci de mile pe oră.
Renunț la ultimele patru zile
și la străinii prietenoși care le-au locuit,
cedându-le trecutului
care devine cu fiecare minut mai mare.
E o urgență în fluieratul trenului și în mine,
care spune acasă și acasă și acasă.
Aprind o țigară
și aștept zâmbind în colț.
Scoția, mă grăbesc către tine
într-un viitor al meu care
cu fiecare minut
devine din ce în ce mai mic.
poezie clasică de Norman MacCaig din Dincolo de voce (1988), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba engleză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Citatepedia.com. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Dincolo de voce, adresa este:
