Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Insolența nopților de Nicolae Sava

Un ultim text salvat din mâna adormită

Cum trece apa prin pământ fără să schimbe nimic
din fizionomia zonei geografice,
trec și eu printre voi, copiii mei neascultători,
dar nu vedeți că-n spatele oglinzii s-a născut
un deșert ce așteaptă o șoaptă de apă.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
deschide fereastra exilului meu voluntar spre voi?

Cum umbra trece cu spaimă printre stejarii rotați
și nu tresare nici o frunză de emoția clipei
așa trec și eu printre voi, copii neascultători
și curați, dar nu vedeți că doar cenușa mea plutește
în aerul împovărat de cuvintele voastre.
Vorbesc, vorbesc, vorbesc dar cât o să mai pot
încropi din șoaptele morților un paradis ce vă place?

Sunt simple lucrurile în această bibliotecă de carne
ce cu o sacră spaimă le percepem încet. Ne e teamă
doar să le numim. Când, înduioșați, vom trece peste
oarba uitare, tresărind din somnul nostru nesfânt,

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "In aripi de gala" de Nicolae Sava este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -21.19- 16.99 lei.

Dacă m-aș îmbolnăvi de sinceritate

Cu un creion roșu, aprins, am subliniat totul
memoria să-și facă sublim datoria.

Lîngă inimă un fir perfid de idee,
singur străbate acest deșert nemilos.
Dacă m-aș îmbolnăvi de sinceritate
mi-aș umple stiloul cu lacrimi
și l-aș lăsa să facă acea dîră memorabilă
pe caietul ce îl voi arunca mîine la coș.

Comunic dintotdeauna cu voi doar prin vise.

Pot fi drept precum o lumînare
ce se deșiră încet o dată cu fumul
dar viciile mă caută mereu. Învățîndu-mă
cum să mă despart de cuvinte.

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș fi fost

De timiditate nici nu m-aș fi născut,
aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină.
Printre orgoliile voastre, ar fi fost mai puternic,
mai hotărât, mai bărbat.

Un bărbat care ar fi știut să încalece
viața ca un toreador
pe care nu-l impresionează sângele ce curge
în șuvoi de pe spinarea taurului adus la
acest spectacol nedrept, inegal și crud.

Aș fi fost tânărul acela care urcă înălțimile
munților cu dezinvoltura șoimului ales,
bărbatul care trece marea înot sfidând rechinii
cei blânzi, fără să-l doară deloc depărtările.
Pentru el, oamenii ar fi fost micii lui anonimi
cu care s-ar fi jucat în orele de plictiseală.

Dacă aș fi lăsat pe altul în locul meu să vină
aș fi iubit mai mult femeia decât ideea de,

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O mare dezamăgire pentru omenire

Firește că am să plec și eu cândva.
Dar cu ce amintiri triste voi pleca de aici
despre toți prietenii cu care am vânat lei,
despre toate femeile cu care am prelungit
la nesfârșit diminețile altora,
despre copiii care n-au plâns după mine,
despre bogații care mi-au invidiat libertatea,
despre pederaștii care mi-au dat târcoale prin gări,
despre mama și tata care nu m-au cunoscut niciodată.

Mă vor plânge locurile prin care-am trecut
mândru de mine.
Oamenii, mai puțin.
Mă vor plânge câinii vagabonzi cu care
mi-am petrecut nopțile mele-nstelate.
Oamenii, mai puțin.
În definitiv, am făcut atâtea gafe în viață
încât ar trebui să o iau de la capăt cândva,
să corijez ce se mai poate.

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Mă latră asfințitul și nu cred

Semăn tot mai mult a copac.
Mai cuminte decât busuiocul
trimit semne disperate de ajutor celor
de pe țărm, dar am să mor
tot căutând un om mai singur decât mine în acest univers
din care nu pot evada.

Semăn tot mai mult a copac, un copac
din care fac fluiere alții. Veselia din inima mea
nu încape în frumoasele piepturi ale altor
bărbați. Au sufletul greu și nu știu
să mângâie cu privirea nici o poveste.

Mă latră asfințitul și nu cred
că mă va mușca niciodată de nume.
Mama mi-a spus că eram sortit îngerilor,
după ce am trecut prin luna octombrie
dar hazardul a hotărât altceva. Mama
a închis ferestrele casei demult,
nimeni să nu vadă tristețea fiului ei de acum.

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Odă calculatorului

Tu ești singurul meu prieten care nu mă minte niciodată
îți deschizi inima în fața mea, mă întrebi ce doresc,
dacă sînt obosit mă mai întrebi încă o dată
să fii sigur că ceea ce-ți cer îmi și doresc.

Știu că te vei deschide la fel în fața oricui, știu
că vei avea același dialog apropiat și cu alții,
dar nu sînt gelos, doar însingurat.

Ieri am vorbit cu cineva pe mIRC, era și el singuratic.
Avea nevoie de mine, l-am lăsat să se destăinuie
(aș fi putut scrie un roman din povestirile lui, dar
nu voi scrie niciodată romane, cine le citește?).

Avea puține cuvinte în calculatorul lui personal
și nu a reușit să-mi spună totul, îl frămînta ceva
ce eu am înțeles. Avea nevoie de un prieten.
Și i-am oferit tăcerea mea.

A îmbrăcat-o în puținele lui cuvinte ca pe o mireasă

[...] Citește tot

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Altă doină

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu maimuțăreala asta continuă?

Odioșii cititori te așteaptă ca la fiecare pagină
să fii cel puțin genial (pentru ei) să îi scoți
din mocirla cotidianului, să-i ridici în sfere înalte
"ia să vedem ce mai zice scriitorașul acesta"
după ce îți ia cartea în mână, cântărind-o din ochi.

În timp ce ei își odihnesc mădularele
după o noapte de dragoste tu alergi după rime
ca un disperat, scormonind prin amintirile lor,
dar bocceaua ta cu cântece nu-i satisface nici cât
un orgasm mai prelungit, uneori.

Nu mai pot scrie versuri, nu mai vreau să scriu versuri.
Ce e cu îngereala asta continuă?

poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț PopaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Insolența nopților, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook