Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?
Anteu jurase tatălui, la moarte,
Un templu să-i înalțe doar din țeste.
Cosea drumeții după plan și peste.
Heracle-i dete,-n fine,-aceeași soarte.
Călăul Stalin. Țara în arest e
Și floarea ei distrusă ca la carte.
Dar când să-i facă soarta și lui parte,
Îl arse cum arzi visele funeste.
Puterea ce-i? Ce-i setea ei opacă?
Firește curge timpul: noapte, zi.
Izvorul vieții, limpede, nu seacă.
Ci-n dorne tulburi este bine-a ști
Că, cine scoate sabia din teacă,
La fel și el, de lance va pieri.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amic mi-i Plato, totuși, adevărul...
Amic mi-i Pláto, totuși, adevărul
E mai presus de toți prietenii din lume.
De l-aș trăda, mai pot purta un nume?
Sau, poate, și-n agora-i putred mărul?
Nu poți căra oceanul cu ciubărul.
De foame nu-ți ții mestecând la gume.
Sus-pușii-și schimbă grijile pe glume,
Năravul nu, chiar dacă-și schimbă părul.
De veacuri fierbe viața în cetate.
Fărăștiința trece în știință.
Retórii-și vând ideile în rate:
Suiș - căderi, ființă neființă,
Infern eden, putință neputință...
Principiul prim e, însă,-al lui Socrate.
sonet de Nicolae Mătcaș din De-a alba-neagra (2006)
Adăugat de Maria Hadârcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din De-a alba-neagra, adresa este: