Scama
De sus de undeva o mică scamă,
Venită-ncet, plutește vag, cu teamă
Se urcă și coboară lent prin tindă,
s-oprește se-admiră în oglindă
Spre ghemul cel tăcut din colț
coboară
... și fire cresc pe ghem și se-nfioară
... și labe are ghemul ce se-nnoadă
și coadă are ghemul... vai ce coadă!
Doi ochi verzui se plimbă după scamă
... pupilele cu tăieturi de lamă
Înfipte-n tigrul ca de jucărie
se-nvârt, iar tigrul pare de hârtie
Și scama vine-ncet... și țâști odată
tărcata labă către scamă cată.
Dar hoața printre ghiara-ntinsă-i scama
și fuge legănată ca pe apă...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953 - Amintiri din copilărie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nichita Stănescu despre verde, despre tăcere, despre frică, despre creștere sau despre apă
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din volumul: Nepublicate 1953 - Amintiri din copilărie, adresa este:
