Au fost oameni mulți...
Au fost oameni mulți cu dulăi și cu care;
o știu după urmele mute din drum.
Țărâna-i crăpată de arșiți stelare
Și munții ridică șuvițe de fum.
Prea tare tăcerea nespusă, adânca
iar tu, pumnule cald, stai încins pe prăsea...
și trebuie să se întâmple ceva...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Tribuna, anul I, nr 6 17 martie 1957
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nichita Stănescu despre tăcere, despre stele, despre munți sau despre fum
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Tribuna, anul I, nr 6 17 martie 1957, adresa este:
