Cântec de iarnă
Ești atât de frumoasă, iarna!
Câmpul întins pe spate, lângă orizont,
și copacii opriți, din fuga crivățului...
Îmi tremură nările
și nici o mireasmă,
și nici o boare,
doar mirosul îndepărtat, de gheață,
al sorilor.
Ce limpezi sunt mâinile tale, iarna!
Și nu trece nimeni
doar sorii albi se rotesc liniștit, idolaru
și gândul crește-n cercuri
sonorizând copacii
câte doi,
câte patru.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Sensul iubirii -1960
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- Nichita Stănescu despre iarnă
- despre Soare
- despre mâini
- despre muzică
- despre gânduri
- despre gheață
- despre frumusețe
- despre copaci
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Sensul iubirii -1960, adresa este: