Cântec de lume
Toată frunza-mi zice lotru
c-am furat un ram din codru...
Câmpu-i nins și tot mi-aș duce
dorurile-n el, năuce,
dară nopțile-nstelate
i le ține lui pe toate.
Tot aș sta și tot mi-i modru.
Înserarea-mi zice lotru,
seară confundată-n moină,
c-am furat din ea o doină
ce-am cântat-o în neștire...
Numai mândra-mi zice mire...
... dar la capul dragei mele,
plop îș urcă frunza-n stele
vântul de-l îngână-n ramuri,
plopul alb cu noaptea-n ramuri.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (ianuarie 1956)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nichita Stănescu despre crengi, despre vânt, despre stele, despre seară, despre ninsoare, despre muzică sau despre alb
* * *
Iată, corzile stelelor vuiesc
lumesc, nelumesc
Uite, semne se-arată în lume
bune, nebune
Și tu, ce mai faci, dragostea mea?
Umbra ta, spune-mi-o, cărui
s-o dărui, s-o nărui?...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1992)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre iubire, despre cadouri sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Primăvara
Primejdii dulci alcătuind sub gene,
mi te ivești istovitor de dulce
cu sânii bulbucați zvâcnind să culce
pe ei sărutul lutului, alene.
Te stingi încet din mine, iară
sub piept lovește-n căldărâm o minge
și ziua pe trotuare se prelinge,
lăsând în urmă-i iz de primăvară.
Alături de mocirlele uscate
ies pomii toți cu trunchiurile-n floare
Hei... zi cu soare-n zare, spune-mi oare
cam câte fete-s astăzi deflorate?
Un orizont pierdut, cu buze roșii
sărută-n creștet noaptea pe hotare
Cocoarele revin din depărtare
și mor în primăvară ofticoșii...
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre primăvară, despre sărut, despre sâni, despre roșu, despre prezent, despre noapte sau despre moarte
La poarta
Vaselica din Socoli
Suferă de șapte boli;
una-n suflet, trei în ea;
și-alte trei la bidinea,
c-a făcut amor pe bani
cu lichele și golani.
Blestemat s-ai fie patul,
c-a bolnavit tot satul.
Mi-a zis Leana lu' Matei
c-a văzut-o-n calea ei
ieri, și că era bătută -
ochii-n lapte de cucută,
sânii revărsați pe pintec
de rușine, lung și trist -
c-a avut-o însuși Crist.
poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (ianuarie 1955)
Adăugat de Roxxy306
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Nichita Stănescu despre tristețe, despre trecut, despre suflet, despre lactate sau despre boală
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Argotice, adresa este: