Subit
Se izbucnise piatra în praf și pulberi fine
iar cerul se tăiase în două înspre jos
și soarele din infinit spre infinime
răgea - umbros
Salut, murim!
În timpul ăsta scurt
cât eu te strig, cât tu mă strigi
și încă ne mai răsucim,
atâta-ți spun, atâta-mi zici:
Salut, murim!
poezie celebră de Nichita Stănescu din "Scânteia tineretului", supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Nichita Stănescu despre timp, despre moarte sau despre Soare
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din "Scânteia tineretului", supliment literar-artistic, nr. 47 din 15 august 1982, adresa este:
