Din cer au căzut trei mere de Narine Abgarian

Cerul serii de mai e jos şi dens, de culoarea afinelor. Dacă ţi-ai trece un deget peste el, s-ar despărţi speriat în valuri, dezvelindu-şi măruntaiele vii, moi şi catifelate.

Narine Abgarian în Din cer au căzut trei mere
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umezeala care pătrunsese prin ferestrele acoperite cu folii de plastic ajunsese până la rafturile cele mai de sus, acoperind cu pete oribile de mucegai cotoarele de piele şi paginile iremediabil îngălbenite şi încreţite ale cărţilor. Doamne, Doamne, plângea Anatolia, trecând în revistă unul după altul rafturile pline cu cadavre de cărţi, ce-am făcut, cum de nu le-am protejat?
Anatolia s-a lansat într-o încercare zadarnică de a salva cărţile. A adus un ghem de sfoară şi a întins-o pe zece rânduri în curte. A atârnat cărţi de la un capăt la altul, în speranţa că soarele şi vântul aveau să scoată umezeala şi că, cine ştie, vor putea fi restaurate cumva.
Dacă priveai dintr-o parte, părea că în curtea bibliotecii năvălise un stol de păsări multicolore care planau în aer, dând stângaci din aripile lor neputincioase. A doua zi, cărţile au pălit şi au început să-şi scutere paginile ca pe nişte frunze uscate toamna.

Narine Abgarian în Din cer au căzut trei mere
Adăugat de Alexandra Tabara
Comentează! | Votează! | Copiază!