Care e deosebirea dintre înțelepciunea care nu scrie și inteligența care umple biblioteci pentru sau contra înțelepciunii? Chiar dacă n-a lăsat cărți, Isus, să nu uităm, a trăit pe o carte enormă, cuprinzând epopeea unui popor, psalmii lui, cântarea dragostei lui și, prin Iov, a disperării lui. Omul din Nazaret a vrut să fie indexul acelei cărți și încununarea ei.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Mircea Cărtărescu despre cărți, despre viață, despre muzică, despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cel mai enigmatic scriitor din toate vremurile a fost, desigur, Isus. Evanghelia ni-l arată o singură dată scriind ceva, și atunci nu pe hârtie, ci, cu un bețișor, în țărână, în cursul uimitoarei scene a femeii prinse în adulter. Nu vom ști niciodată ce a scris el acolo, sau dacă măcar scria ceva ori doar desena. Trebuie să fi fost însă un lucru important, căci Isus era atât de absorbit, aplecat asupra acelor pieritoare semne, încât iudeii au trebuit să-l întrebe de mai multe ori ce trebuie făcut cu femeia înainte ca el să le dea acel răspuns de neuitat: "Cine dintre voi e fără păcat să arunce primul cu piatra."
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre femei, despre superlative sau despre scriitori
Scena iertării femeii căzute-n păcat mi se pare parabola centrală a Evangheliei, iar scrisul rămas în țărână - cea mai frumoasă operă a umanității și, poate, definiția ei.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre frumusețe
Ce nu pot accepta niciodată e că viața apropiaților mei, a semenilor mei ar putea fi "relativizată". Degețelul mic al fetiței mele valorează pentru mine cât lumea și nu e o valoare pe care s-o pun în discuție.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre fete
Trăim într-o lume în care, când ești prosper și bine hrănit, poți avea sentimentul că totul e relativ, că toate valorile sunt consensuale și negociabile. Că valori umane ca mila, suferința, credința, dragostea chiar, nu sunt altceva decât patetisme ieftine sau clișee culturale de mult uzate. Că arta este ironie și experiment perpetuu, joc cu concepte la rândul lor negociabile. Că Dostoievski este un mare scriitor pentru că un număr de oameni au decis acest lucru printr-un fel de vot (fie el și cenzitar). E o lume a spectacolului și-a virtualității, a depeizării și-a selecției naturale în toate zonele imaginabile: supraviețuiesc acele branșe ale științei care atrag mai multe fonduri pentru cercetare, acele genuri de filme care aduc mai mult profit, acele tipuri umane care se adaptează mai bine lumii ușoare, vesele și apocaliptice prin care trecem ca-n vis.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre visare
Adevărul nu e nici ironic, nici experimental. Marile cărți ale lumii sunt cărți întunecate și grave, care folosesc inclusiv ironia și experimentul în sensul acestei seriozități esențiale, acestei responsabilități în lipsa căreia ești un simplu literator. Privesc cum cohorte de autori aleargă după subiecte cât mai trident "interesante". Cum au succes cărți care sunt în mod evident inutile, care țin un sezon, care nu spun nimic nici despre autorul lor, nici despre mine, nici despre lume.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre succes sau despre adevăr
Rațiunea adormită cu siguranță produce monștri. Dar tot monștri produce și rațiunea înfometată. Lipsa de comunicare dintre mine și tine face ca pe zidul de sticlă dintre noi să proiectăm imaginile cele mai deformate, mai fantastice. Nu ești cum ești, ci cum te văd eu, cum te văd dorințele, aspirațiile, frustrările mele. Cum te vede comoditatea mea. Nu mai ești tu, ci ești cum îmi convine mie să fii. La rândul tău, din neînțelegere, din prejudecată, din orgoliu îmi modelezi un chip care mă uimește, în care nu mă recunosc deloc. Pretinzi nu numai să port această mască simplistă și ridicolă, dar să și acționez, zi de zi și ceas de ceas, în conformitate cu ea. Mă definești prin ea, iar dacă nu mă conformez ei, încetez să mai exist pentru tine. Am de ales doar să fiu caricatura ta sau nimic.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre somn, despre imagine sau despre existență
Mi s-a întâmplat în această viață cel mai trist lucru cu putință: dintr-un poet am devenit un autor.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre tristețe, despre poezie sau despre devenire
Ceea ce pentru corpul fizic este orgasmul, este fericirea pentru corpul nostru spiritual.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli
Adăugat de Marie-Jo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre sex, despre fericire sau despre corp
Și chiar și acum, după atâtea fraze, identitatea mea, a enigmaticului Mircea Cărtărescu - bărbat/femeie, latin/slav, oriental/occidental - nu-ți este decât foarte vag familiară. Deschide însă cartea mea cu copertă cărămizie, în ciuda numelui de pe ea: abia atunci (asemenea numelui unui nou-născut, asemenea numelui științific pus pentru prima dată unui fluture nou descoperit) numele meu ți se va deschide și el va începe să însemne, poate, ceva pentru tine.
Mircea Cărtărescu în Pururi tânăr, înfășurat în pixeli (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Cărtărescu despre fluturi, despre femei și bărbați sau despre bărbați
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Pururi tânăr, înfășurat în pixeli, adresa este: