Teatru suntem noi, eu, de pe scenă, noi de pe scenă și dânșii din sală... E legătura vie dintre noi, cei de pe scenă și dânșii, cei din sală, dintre dânșii și noi... și se simte această emoție extraordinar... Emoția pe care noi o generăm pe scenă, se duce către spectator, spectatorul se emoționează, trăiește aceste emoții, și această emoție se întoarce încet, încet peste rampă, către noi, iar noi o simțim... și acest schimb de emoții viu, extraordinar de viu, acesta este minunea și sper mereu că se va numi teatru...
Mircea Albulescu în revista Formula AS
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Mircea Albulescu despre viață, despre teatru sau despre schimbare
Vreau să-ți zic că insinuarea clară că aș fi evreu mi se pare foarte onorantă. Și-apoi, dacă ar fi să traducem numele ăsta, Albulescu, dăm peste... Weissmann.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
El, Amza, era, săracul, "băiatul" care pățea mereu câte ceva. Iar eu - "jidanul" care făcea rost de bani.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre bani
Una la mână: nu mă consider scriitor! Doi la mână: nu mă consider un poet, nici prozator, nici nimic. Dar cred că actorul - că asta sunt! - actorul Mircea Albulescu are, uneori, nevoie de un supliment de semn.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre poezie sau despre actorie
Mai primeam cadou și dulciuri, torturi făcute de doamnele din familie. Dar mie cel mai tare îmi plăcea o prăjitură anume, făcută de mama, o prăjitură simplă, din cocă simplă. Era cu gem de prune și ornată cu un fel de carouri din bețișoare de aluat. Era o minune! Se chema Linzertorte.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre superlative, despre mamă sau despre familie
Te rog să nu-mi pui niciodată o întrebare de genul: "Care rol îmi place cel mai mult"... În această viață de bărbat - pe scenă, pe ecran sau în... "borcan" (eu spun "borcan" la televizor!) - am avut foarte mulți copii. Sunt toți ai mei, sunt legitimi. Le plătesc și pensie... nu alimentară, ci o pensie de dragoste.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Acum cea mai mare bucurie a mea este să fac cadouri. E un sentiment care mi s-a acutizat odată cu trecerea anilor. Pentru un om de vârsta mea, singura șansă adevărată este că mai îmbătrânește cu o zi. Așa că mă bucur să descopăr în ochii celor dragi, ai copiilor din familia mea, mai ales, acea lucire pe care o dă pofta de a desface pachetul cu cadouri.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre bucurie, despre timp, despre ochi sau despre copilărie
Ca de fiecare dată, toamna "mea" începe cu multe fructe, cu amintirea fructelor din preajma casei în care am copilărit, undeva, pe strada Libertății la numărul 12, ultima din rândul de case care au scăpat nedemolate. Era pe-aproape de locul pe care s-a aflat, până acum vreo 20 de ani, Spitalul Brâncovenesc. Erau multe grădini pe-acolo, cu fructe de toate felurile, cu mere care începeau să fie numai bune de mâncat, cu gutui aproape bune de pus pe dulapuri.
Mircea Albulescu în revista Formula AS (2004)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre mâncare
În copilărie am avut, bineînțeles, o jucărie preferată! Un ursuleț bej, mare cât o palmă de om. Îl chema Niculaie și avea avantajul extraordinar că putea fi... ros! Nu mă despărțeam de el niciodată. Nici în timpul zilei, nici noaptea. Ei bine, marele meu moment de actorie s-a produs în prezența lui. Mama și cu tata m-au dus la fotograf să mă tragă în poză. Fotograful, ca orice fotograf specializat în poze cu progenituri de tot felul, era "înarmat" cu tot soiul de jucării ademenitoare: ursuleți, păpuși, girafe, purceluși... Mă rog! Deciși să mă "împozeze", ai mei au uitat să-l ia pe Niculaie! Ei bine, nu-ți poți închipui cât s-au chinuit bieții oameni - tata, mama, fotograful - să mă facă să stau cu o droaie de jucării străine în brațe. Și să mai și zâmbesc! Ce să zâmbesc?! Eu nu m-am putut opri din plânsul ăla torențial decât după multe, foarte multe insistențe; semn al durerii sfâșietoare că lipsea... Niculaie!
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Mircea Albulescu despre tată sau despre plâns
Pe mine mă fascinează ideea de drum, drum înainte, firește...
Mircea Albulescu în revista Formula AS (1999)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Formula AS, adresa este:
