Unicul privilegiu
Ce fel de primăvară e și asta
În care ochii noștri-s înnorați?
Coame de dealuri își arață țeasta
De sub copacii negri, dezbrăcați.
Cuvintele răzbat prin întuneric
Drept privilegiu celor condamnați
De a trăi ca stelele, feeric,
Iubind, la ani-lumină depărtare,
Înlănțuiți într-un limbaj homeric,
Al buzelor surprinse-n delectare!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taina
Mi-e teamă de poemele din mine,
Să nu mă dea de gol, când le descoși,
Căci nu le poate dezbrăca oricine,
Deși privesc atâția ochi insidioși.
Ținuți în taina trupurilor noastre
Ies la iveală muguri curajoși,
Vene subțiri, cu irizări albastre,
Pulsând pe tâmpla ce apasă greu
Ca noaptea când se lasă peste astre,
Nu știe că vor străluci mereu!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alte vise
E grâul copt și coaptă e iubirea,
Vom avea pâine pentru iarna vieții
Și nu ne va ajunge obidirea
Ce dăinuie la porțile cetății.
Pete de sânge, macii feciorelnici,
O vreme s-au mai legănat în soare,
Apoi s-au scuturat în vânt, sfielnici,
Ori au pălit, zdrobiți, la cingătoare.
Frânturi de cântece de altădată,
Când înotau prin grâu secerătorii,
Dezleagă poarta nopții ferecată,
Cum te-ar ademeni descântătorii.
Mi-ar fi să dorm în paiele încinse
Cu sutele de ani și alte vise!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Epitaf
Un timp, toți vom avea de înfruntat
Războiul scuipând gloanțe furibunde,
Și-n timp ce eu de mult voi fi plecat,
Pământul va trăi noi zori fecunde.
Voi fi acolo unde-am fost cândva,
Când lumea-și ducea traiul fără mine,
Oricum eu simt că n-am fost altceva
Decât un pod de vise clandestine.
Plec cu iubirea-n suflet drept povară,
Că n-a fost om cu ea să-l potopesc,
Dar neștiind, pe nimeni n-o să doară,
Că nu-i mai vreme să o risipesc!
Sunt rana care nu și-a găsit leacul,
Sunt frunza care și-a pierdut copacul.
sonet de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireș prefăcut
Poți fi și copil și părinte deodată,
De-a valma trec zile și nici nu mai știi
De ce-ți este fața de cute brăzdată,
De ce e nevoie să fie fardată,
Iar timpul se rupe în mii de fâșii.
Cireșele-s coapte, mai vine o vară,
Dar nu mai au gustul pe care-l aveau,
De parcă mâhnirea din noi le-nfășoară
Și roșu devine culoare amară,
Cerceii prunciei când ne preveneau.
Noi suntem de-o seamă cu ce e lăuntrul
Făpturilor noastre de când ne-am născut,
Ne suntem copilul, ne suntem sihastrul,
De ce fericirea și-n urmă dezastrul?
Copilul din noi e-un cireș prefăcut!
poezie de Mioara Anastasiu din Din vânător ajung vânat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Din vânător ajung vânat, adresa este:
