A ieși din tine nu înseamnă să ieși din momentul prezent ca un visător ce evadează către trecut sau către viitor. Este exact pe dos: extazul e identificarea absolută cu clipa prezentă, uitare totală a trecutului și viitorului. Dacă atât trecutul cât și viitorul sunt abolite, secunda prezentă se află în spațiul vid, în afara vieții și a cronologiei sale, în afara timpului și independentă de el (de aceea poate fi comparată cu veșnicia, care este și ea o negare a timpului).
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Slowness" de Milan Kundera este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Vezi ce a mai spus Milan Kundera despre timp sau despre viață
Valoarea unei biografii constă în noutatea și exactitatea faptelor dezvăluite. Valoarea unui roman, în dezvăluirea posibilităților, până atunci ascunse, ale existenței ca atare; altfel spus, romanul descoperă ceea ce se află ascuns în fiecare dintre noi. Un elogiu curent adus romanului este de a spune: mă regăsesc în personajul cărții; am senzația că autorul a vorbit despre mine și că mă cunoaște; sau sub formă de reproș: mă simt atacat, dezgolit, umilit de acest roman. Nu trebuie niciodată să batjocorim acest gen de judecată, aparent naivă: ea e dovada că romanul a fost citit ca un roman.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă gândesc la tinerețea pe care am trăit-o în Cehoslovacia. Scăpați de seducția de primă instanță a comunismului, simțeam fiecare pas mărunt îndreptat împotriva doctrinei oficiale drept un act de curaj. Protestam împotriva persecuției credincioșilor, apăram arta modernă proscrisă, contestam tâmpenia propagandei, criticam dependența noastră față de Rusia. Făcând toate acestea, riscam ceva, nu mare lucru, dar riscam totuși, iar acest pericol (mic) ne dădea o plăcută satisfacție morală. Într-o zi, mi-a venit o idee cumplită: nu cumva memoriile noastre erau dictate nu de o libertate interioară, nu de curaj, ci de dorința de a fi pe placul celuilalt tribunal care, din umbră, își pregătea deja ședințele de judecată?
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și Milan Kundera despre dorințe
Fac declarația de adeziune la istoria romanului, deși din toate romanele mele emană oroarea față de Istorie, față de această forță ostilă, inumană, care, nepoftită, nedorită, ne invadează și ne distruge viețile. Și totuși, nu e nimic incoerent în această dublă atitudine, pentru că Istoria omenirii și istoria romanului sunt lucruri total diferite. Dacă prima nu-i aparține omului, dacă i s-a impus ca o forță străină asupra căreia n-are nici o putere, istoria romanului (a picturii, amuzicii) s-a născut din libertatea omului, din creațiile sale absolut personale, din opțiunile sale. Sensul istoriei artei se opune sensului Istoriei pur și simplu. Prin caracterul său personal, istoria unei arte este o răzbunare a omului împotriva caracterului impersonal al Istoriei omenirii.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Micile națiuni nu cunosc senzația fericită de a exista dintotdeauna și pentru totdeauna; toate au trecut, într-un moment sau altul al istoriei lor, prin anticamera morții; confruntate mereu cu aroganța celor mari, ele își văd existența veșnic amenințată sau pusă sub semnul întrebării, fiindcă existența lor este o întrebare... Micile națiuni formează o altă Europă, a cărei evoluție e în contratimp cu evoluția celor mari. Un observator poate fi fascinat de intensitatea adesea uimitoare a vieții lor culturale. Se manifestă aici avantajul micimii: bogăția evenimentelor culturale este pe măsura omului; toată lumea poate cuprinde această bogăție, poate participa la viața culturală în ansamblul ei, de aceea, în ceasurile ei cele mai bune, o națiune mică poate aminti de viața dintr-o cetate greacă antică.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei pe care-i văd schimbându-și atitudinea față de Lenin, de Europa etc. își dezvăluie lipsa de individualitate. Schimbarea în cauză nu este nici creația, nici invenția lor, nici capriciu, nici surpriză, nici reflecție, nici nebunie; nu e decât o prozaică potrivire cu spiritul schimbător al Istoriei. De aceea nici nu-și dau seama de ea; în cele din urmă, rămân mereu aceiași: mereu de partea adevărului, gândind mereu ceea ce trebuie să gândești în mediul lor; se schimbă nu ca să se apropie de vreo esență a eului lor, ci pentru a se confunda cu ceilalți; schimbarea le permite să rămână neschimbați. Pot să spun același lucru și altfel: își schimbă ideile în funcție de tribunalul invizibil aflat și el în curs de a-și schimba ideile; schimbarea lor nu este deci decât un pariu cu ceea ce tribunalul va proclama mâine drept adevăr.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciudat roman, America lui Kafka: într-adevăr, de ce și-a situat tânărul prozator de douăzeci și nouă de ani acțiunea primului său roman pe un continent unde n-a călcat niciodată? Alegerea arată o intenție clară: aceea de a nu face realism, mai mult, de a nu face ceva serios. Nici măcar nu s-a străduit să-și suplinească ignoranța prin studiu; și-a format propria idee despre America după lecturi de mâna a doua, după tot soiul de reprezentări populare, și, într-adevăr, imaginea Americii este (intenționat) alcătuită în romanul său doar din clișee; în ce privește personajele și trama povestirii, sursa de inspirație este (așa cum amintește în jurnal) Dickens, în special David Copperfield (despre primul capitol al Americii, Kafka spune că e o pură imitație a lui Dickens): el preia motive concrete, se inspiră din personajele lui, și mai ales din atmosfera în care se scaldă toate romanele sale... America lui Kafka este o literatură inspirată de literatură, ba este chiar, în genul respectiv, o operă clasică, dacă nu chiar fondatoare.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început, Kafka a fost citit cu o expresie tragică pe chip. Apoi s-a aflat că, citindu-le prietenilor săi primul capitol din Procesul, Kafka i-a făcut pe toți să râdă. Toată lumea a început atunci să se forțeze să râdă, fără să știe prea bine de ce.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
- umor (vezi și comedie)
- Umorul: fulgerul divin care dezvăluie lumea în ambiguitatea ei morală și pe om în profunda sa incapacitate de a-i judeca pe ceilalți; umorul: beția relativității a tot ce este omenesc; plăcerea stranie născută din certitudinea că nu există certitudine.
definiție de Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi amintesc de anii petrecuți la facultatea de artă cinematografică din Praga. Cu prilejul consiliilor profesorale, împreună cu un prieten, mă uitam cu o malițioasă simpatie la unul dintre colegii noștri, scriitor de vreo cincizeci de ani, om subtil și corect, pe care-l suspectam însă de o enormă și irepresibilă lașitate.
Milan Kundera în Testamente trădate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Testamente trădate, adresa este:
