Metropolis de Mikhail Baryshnikov

Acest spectacol pe care-l prezint la Sibiu este pentru mine unul foarte personal – vorbeşte despre prietenia mea cu marele poet rus Joseph Brodsky, pe care îl cunosc de zeci de ani. Vorbeşte despre oameni şi despre artă, despre literatură şi poezie, adică exact despre ce sărbătoreşte acest festival în fiecare vară. Sunt puţin emoţionat, pentru că sunt într-o ţară în care doar câţiva oameni înţeleg rusa, limba în care voi juca, dar există o traducere bună, care e deja pregătită.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mama era o femeie simplă şi foarte modestă, însă o fiinţă extraordinară, fascinată de cultură în general. În Rusia postbelică, unde apele erau încă tulburi, acest om minunat era deschis faţă de orice tip de artă. O interesa să vadă o sută de oameni cântând pe plajă sau orice spectacol de teatru, chiar dacă era în limba letonă, şi mă lua şi pe mine cu ea, pentru că nu putea să mă lase singur acasă. Iar eu o rugam să-mi explice ce se întâmplă pe scenă, vorbeam prea tare în sala de teatru, ruşii se uitau la mine şi eu nu înţelegeam de ce! Mă ducea la operă, la concerte ale Filarmonicii şi într-o zi am ajuns la balet. Nu era un simplu spectacol, era un spectacol în care dansau copii alături de adulţi, pe scenă, în decor... A fost ca un cutremur pentru mine. A fost o experienţă extraordinară să văd cum toate artele se combină într-o clipă. Şi i-am zis mamei că vreau să fiu şi eu ca ei. Iar la grădiniţă dansam. Făceam dansuri populare şi îmi plăcea la nebunie. Am aflat apoi că există şcoli speciale la care trebuie să mergi ca să ajungi profesionist. Fără să ştie mama şi tata, m-am dus la o audiţie. Apoi m-am întors acasă şi i-am anunţat că eu o să merg la o şcoală de balet şi coregrafie. Acesta a fost începutul carierei mele de dansator.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tata era în Armata Sovietică şi în 1946, după Conferinţa de la Ialta, a fost în ţările baltice. Eu m-am născut în 1948, când era un dezastru, după ce Rusia se divizase.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne minţim că mai avem atâta timp, dar nu mai avem. Suntem cu toţii muritori, iar eu sunt un muritor care are o familie. Îmi place să cred despre mine că sunt un om normal, care din când în când face artă. Dar sunt în primul rând soţ, tată, bunic...

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt foarte bucuros că revin în România după mai bine de cincizeci de ani. În 1970, cred că am mai trecut pe aici câteva zile, cu o trupă de balet rusească. Oricum, frumuseţea Sibiului am putut s-o văd abia zilele astea, când am fost chiar impresionat de amploarea festivalului. Nu e o reacţie la festivalul de la Edinburgh, să zicem, cumva e chiar mai mult. Tot oraşul e implicat, voluntarii sunt peste tot, programul e bun, vin aici artişti tineri din toată lumea şi artişti consacraţi şi bătrâni ca mine. De-abia aştept să joc în faţa publicului de la Sibiu.

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cei care vor să facă artă trebuie să ţină minte că nu e un drum uşor. Arta are nevoie de sacrificii, spunea Konstantin Stanislavski, omul de teatru vizionar din Rusia. Sunt de acord. Şi aici e vorba şi despre sacrificii în relaţiile cu oameni, cu familia, cu viaţa în general. În viitoarea lor viaţă de artist, vor exista anumite limite, pentru că în artă îţi pui la încercare capacităţile tot timpul. Dacă eşti dansator profesionist, de exemplu, trebuie să găseşti mereu o cale de a-ţi păstra echilibrul în viaţă, căci uneori înfrângerile sunt mult mai puternice decât victoriile şi, într-un fel, mult mai valoroase pentru dezvoltarea ta. Trebuie să înveţi să te lupţi cu anxietatea/neliniştea, pentru că arta e o boală. Milioane de oameni fac artă în lumea întreagă şi foarte puţini au norocul de a fi în centru tot timpul, ca Maya Pliseţkaia sau Placido Domingo. Dintre câteva milioane, doar câţiva sunt norocoşi. Dacă adormi în fiecare seară visând la cum o să faci artă, mergi pe drumul ăsta! Dacă nu, nu merge!

Mikhail Baryshnikov în ziarul Metropolis, interviu (13 iunie 2017)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!