Livrescu de Mihail Soare

Sufletul feminin e greu de pătruns, altfel aş fi înţeles de ce-­ţi doreşti cu aşa ardoare apropierea unuia ca mine, mai mult neom decât om, prizonier al năzări­rilor care­-l stăpânesc, incapabil de fapte eroice, neîmplinit într­-o carieră unde abia moartea e izbânda, cântărind în tale­rul nevăzut al rostului de zece ori mai mult decât o amărâtă de supravieţuire de şobolan scăpat de prăbuşirea vreunui zid, căutând cu lumânarea iubirea, un fel de şarlatanie colorată frumos pusă pe-­un raft oarecare deasupra planoarelor, care pentru mine înseamnă femeia, doar atât, fugind de ridicol ca dracul de tămâie, dar întâlnindu-­l la orice colţ, un ratat noto­riu, cu alte cuvinte, desăvârşit în nereuşitele lui impunătoare ca nişte naufragii de transatlantice.

citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (2014)
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celui lipsit multă vreme de iubire (dac-­o fi tot aia cu dragostea, încă nu mi-­am răspuns), dă-­i-­o cu încetul, îmbucă­tură cu îmbucătură, şi nu toată odată, pentru că aşa cum poţi ucide un sărman care a flămânzit îndelung lăsându­-l să înfu­lece pe nemestecate tot ce găseşte în bucătăria unei ospătării măricele, tot aşa îl poţi omorî şi pe el, abandonându-­l fără apărare în calea unei trăiri mistuitoare, cu nimic mai blândă decât para focului adus de vânt dinspre miriştile abia secerate către casele din marginea satului. Am văzut mulţi oameni după un astfel de pârjol, goliţi de lăuntrul lor cel mai preţios şi pur, deveniţi nişte bieţi infirmi incapabili de dragoste, dar o infirmitate de altă natură decât lipsa unei mâini, a unui ochi ori scurtimea unui picior, însă o infirmitate mai fericită, în pofida a ceea ce cred alţii, deoarece existenţa ei te scuteşte de grozăvia suferinţelor pe care numai iubirea, în cruzimea ei travestită, ţi le poate da."

citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (octombrie 2014)
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moartea face parte din viaţă, domnii mei, însoţin­du-­ne cuminte în fiecare clipă încă de la venirea întâmplătoare pe lume, punând stăpânire pe noi pe nesimţite, şi atunci când bem, şi atunci când călărim vreo muiere focoasă ori bicicleta, ca Gheorghe, şi când suntem deznădăjduiţi, cu lacrimile şi­roind pe obrajii mai scofâlciţi sau mai întinşi, loviţi de vreun necaz, pe care bineînţeles că­-l socotim o pedeapsă nedreaptă, dar şi atunci când, din vreun motiv uşuratic, ne simţim fericiţi ca un dulău de măcelărie sătul. De dus, ne ducem cu toţii, s-­au dus şi Cezar şi Vespucci şi Antoniu şi Columb, doar n-­om rămâne felcerul şi cu mine, însă ocolim să vorbim despre asta, socotindu­-l mai degrabă un lucru care li se întâmplă doar altora, iar faptul că buna mea soţie se îngrijeşte încă de pe acum de liniştea mea de după, nu poate decât să mă mul­ţumească.

citat din romanul Livrescu de Mihail Soare (octombrie 2014)
Adăugat de Daniela Mercan-Pepino
Comentează! | Votează! | Copiază!