Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Eu, Nietzscheanul de Mihail Soare

Nu puteam să-nțeleg

Nu puteam să-nțeleg cum stă osul sub carne,
ce blestem îl apasă să suporte tăcut
îndurând umilința unui melc fără coarne
târâtor anevoie printr-un veac prefăcut
Nu puteam să-nțeleg de ce doare plutirea
ca o cruntă tortură născocită de popi,
ca o rană sărată, ca un gol, ca psaltirea
recitită-n răstimpuri de eretici miopi
Nu puteam să-nțeleg câte ceruri există
și de ce fiecare nu îl are pe-al său
chiar de-ar fi să măsoare numai cât o batistă
năclăită de stele ca un geam de hublou
Nu puteam să-nțeleg care far mă încape
ca o haină lălâie și din care ocean
vreo armadă de vise și-ar croi peste ape
drumuri lungi către mine, s-acosteze în van
Nu puteam să-nțeleg de ce cântă copacii
sunt viori sau sunt arbori și cum fabrică flori,
lemn de cruci, de corăbii, de ce-i tulbură macii
când răsar printre iarbă pe sub ei, trecători

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Dora MereanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 15 iulie 2016.
Distribuie
cumpărăturiCartea "Livrescu" de Mihail Soare este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.08- 15.99 lei.

Poem cu îngerar

"Ești plin de vise", mi-a zis de parcă aș fi fost plin de râie,
"sunt", i-am răspuns, "de aceea și plutesc așa, ca o văcuță gonflabilă din reclame"
"și de paradoxuri desăvârșite"
"și de gol", adaug zâmbind,
e nevoită să-mi dea dreptate, deși nu-i convine deloc: "mda..."
Așa începea mai mereu cearta noastră
un fel de război de o sută de ani,
îmi reproșa că pun cuvintele acolo unde nu te aștepți
și caută cu săptămânile până să-mi poată spune ceva,
că de multe ori plec pe neașteptate
lăsând rezemat de geam între mușcatele rozalii un carton de la o cutie de pantofi
înfățișând o siluetă incertă pe care scrie "eu"
că-l mângâi mai des pe Montaigne, motanul, decât pe ea,
se enervează la culme când găsește lipit cu buburuza cu magnet
de ușa frigiderului un bilet din hârtie galbenă caligrafiat artistic:
"sunt cu Cervantes la băutură",
o să scot odată și odată în stradă frigiderul acesta nenorocit
în care-ți ții morții din romanele alea de care nu te mai apuci
în paranteză fie spus sunt cel mai prolific autor de cărți nescrise
și mai are o mie de motive pentru care-mi scoate ochii

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Marius CantemirSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă s-ar vinde moartea...

Dacă s-ar vinde moartea la liber ca făina
S-ar așeza la coadă ciorchini sinucigașii
Ca-n zilele în care patronii dau chenzina
Înnebunind de-a dreptul, de drag, prăvăliașii

S-ar duce vestea-n sârme de telegraf, în plicuri,
Din gură-n gură, -n goarne, în portavoci stridente
Gazetele n-ar scrie și altceva, ce dricuri
Ar meșteri rotarii ciuciți sub sentimente

Groparii ar da orții să-și cumpere cazmale
Și târnăcoape scumpe aduse pe galere
Din țări închipuite alături de pocale,
Bijuterii din aur, turcoaze, rom, himere

Un cimitir pământul s-ar face peste noapte
Și cerul s-ar preface tot în pământ, copacii
Ar crește cruci cu frunze, la nord de miazănoapte
În loc de lună plină ar râde vârcolacii

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin NicolaeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Îngeri poștași cu goarne

În iernile în care și marea mai îngheață
Vin patinând spre mine pe oase de balene
Îngeri poștași cu goarne și îmbrăcați în ceață,
Asemeni unei toamne bogată-n coțofene
Aceleași vești rescrise mereu de-aceeași mână
Pe foi îngălbenite de-atâta nostalgie
Mi le aduc în portul din mica mea lagună
Pe care-o cred, săracii, doar o butaforie
Se-opresc tăcuți la birtul în care pe sub mese
Cu ochi de sepii câinii uitării se desfată
Și latră-n gând ca gândul înnobilați de lese
Iar îngerii bezmetici cu-agheazmă se îmbată
Își scot cu mâini febrile patinele de care
Stau agățate tandru priviri de aterine
Și dănțuiesc cadriluri în pas de lipitoare
Până spre zorii morții plutind în zepeline
Atunci îmi lasă plicul burtos ca o galeră
Doldora de suspine pe colțul unei stele
Aflată-n loc de sfeșnic și pleacă spre o eră
De unde să se-ntoarcă, mai mulți, mai plini de rele...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (decembrie 2012)
Adăugat de Daniela Mercan-PepinoSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu CâmpanSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

A fost un an în care s-au sinucis poeții

A fost un an în care s-au sinucis poeții
sătui să fie-ntruna luați în cătarea vieții.
Cu aripi de la fluturi date-mprumut cu ora
și-au hăcuit prin piețe în văzul tuturora
venele lor firave, tendoanele, uitarea
hrănind câteva zile gazetele. Duhoarea
acestor pline ceasuri îmbrățișând foburgul
a-nnebunit berarii care-au turnat amurgul
în halbele ciobite vânzându-l ca pe bere,
s-au aruncat din turle poeții în tăcere
asemeni unei blânde ninsori întârziate,
s-au otrăvit cu vise ascunși în ruinate
mansarde și în dosul unor iubiri deșarte
de nimeni bănuite, iubiri pentru departe.
Printre gutui sticloase și-au aninat în funii
costumele dungate având prinse petunii
la-ngustele revere și ei uitați acolo
sub strâmtele sacouri, austrul în tremolo
ducea sinistru vestea, tramvaiele de noapte
se-mpiedicau adesea și ele ca de șoapte

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru DancuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

distincțieAceastă poezie a fost selectată Poezia zilei pe 13 martie 2016.
Distribuie

Eu, Nietzscheanul

Nu era chiar niciun secret,
știam că mă iubește doar pentru că nu sunt întreg și ca să-mi poată adăuga a treia mână sau mai știu eu ce,
așadar numai ca sa fiu așa cum mă vedea ea,
nu o dată m-am trezit dimineața altfel decât mă culcasem
cu o aripă de fluture lipită stângaci pe umărul dezgolit de furtuna din zori,
cu tatuaje facute cu pixul sau doar cu ochiul ei drept,
mi-a desenat încă o inimă, un catarg cu velele rupte,
într-o seară, făcând pe filozoafa, lucru ce-i dădea un aer fermecător de caraghios,
după ce mi-a aruncat aiureala "ești exponentul unei lumi fără păcat aflată sub dictatura iubirii"
la lumina unor lumânări de tort a pus la cale un soi de ceremonie de sanctificatare
ori, mai degrabă, de nesanctificare
alăturând numelui meu pe acela de Nietzscheanul, ca Tesviteanul bunăoară,
astfel că în toate calendarele cu nesfinți veți da de mine astfel,
nu era atât de fraieră încât să nu-și dea seama că nu sunt eu însumi, ci doar căutarea, de aceea ea îmi și zicea "alteritatea ta"
"sunt ceea ce scriu", am recunoscut, "așa că las-o baltă cu declarațiile tale de dragoste,
pietrele amfiteatrului, obloanele prăvăliilor, macadamul,
toate le știu pe de rost și le declamă fornăitor,
iar tu mă minți spunându-mi că e ecoul",
eu de fapt nici n-am iubită,
e doar o cascadă care curge din cer și de aceea pare nespus de înaltă

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin NicolaeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Aș vrea să uit de tine

Aș vrea să uit de tine ca de-un război pierdut
Să îți colind amnezic ungherele călare
Pe-o bicicletă verde cu roți de împrumut,
Să mă-ntâlnesc cu mine arzând în felinare
Din fier forjat și fontă pe străzile înguste
Care brăzdează tainic și-ntortocheat ca viața
Lăuntrul tău cu-arome aduse de prin puste
De vânturi cărăușe, să umblu ca paiața
Gătit în caraghioase și galbene livrele
Asemeni unui gingaș afon canar pe care
-l visează colivia cântând printre zăbrele,
Să nu știu dacă noaptea de iarnă te mai doare
Sau dacă faetonul ce m-aștepta la poartă
Mă mai așteaptă încă, orașul tău mă-nghite
Cu tot cu amnezie, neașteptată soartă
Căzută cu ninsoarea, din ceruri, pe șoptite...

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Augustin NicolaeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și n-aș mai vrea minciuni din alte ere

Un înger gabier îmi dă târcoale
De-atâția de ani se ține scai de mine
Oriunde merg, prin port, prin mahalale,
Prin săli de biliard, fără rușine
Îmi calcă umbra peste tot și pare
Dacă te uiți din far că suntem unul
Cu aripi din țărână târâtoare
Având același înțeles: surghiunul
Firav ca fericirea mă îmbie
Să-i dau cămașa mea s-o facă vele
Făgăduindu-mi trai pe veresie
Când s-o-nturna cu zeci de caravele
De peste mări și țări nelămurite
Și m-o acoperi întreg cu daruri
Livre de perle, vise spălăcite,
Țigări de foi, absinturi, avataruri
Promite câte-n lună și chiar luna
Verzi papagali, lingouri de speranțe
Hamacuri fără sfori, promite-ntr-una
Nu-l cred, atâtea mângâieri malfranțe

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Petru DancuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doamne, ce fericit ar fi păsărarul!

Știu numai ce se cade,
bunăoară despre timp știu lucrurile cunoscute,
ori mai degrabă despre cuvintele compuse sau derivate:
estimp, răstimp, anotimp
pe ăsta din urma zice-se că l-au născocit nemții
și bineînțeles că sună ca dracu', asemenea unui bolovan rostogolit
mă maimuțăresc uneori în oglindă rostindu-l:
"jahreszeit, jahreszeit..."
habar n-am însă despre dumnezeul timpului ori despre diavolul său
șchiop, berc sau miop, cum s-o afla
aud spunându-se "e timpul pentru cină,
pentru plimbarea călare la șosea ori pentru somn",
dar nimeni, absolut numeni nu zice "e timpul pentru moarte"
asta înseamnă că moartea nu are timp
nu știu nimic de măsura lui
(la ce mi-ar mai folosi măsurile celorlalte lucruri?)
oare ce ucide, lipsa ori, dimpotrivă, preamultul său
și cum arată timpul pietrei, sunetului, al umbrei
al apei, al efemeridelor
dacă secundele sunt totuna cu ciocănitul sacadat al pantofarului

[...] Citește tot

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul (2012)
Adăugat de Augustin NicolaeSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Eu, Nietzscheanul, adresa este:

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Votează Eu, Nietzscheanul

Dacă îți place Eu, Nietzscheanul, dă-i votul tău, pentru ca și alții să găsească pagina mai ușor.

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!