Soarele bătea pieziș în hanul Ancutei, scânteind geamurile zăbrelite. Lăutarii se sculasera din cotloanele lor si-si sticleau dintii; Ancuta cea sprâncenată atâța iar focul în covrul vechi de spuză; noi, gospodarii și căraușii din Țara-de-Sus, ne uitam numai cu coada ochiului la oalele goale înȘirate pe lânga proțapuri.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Fratii Jderi" de Mihail Sadoveanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Să știi dumneata, dragă Ancuța, că acest mazâl de la Bălăbănești, care se uita acum linistit la noi și grăiește așezat, a fost un om cum nu erau mulți în țara Moldovei. Voinic și frumos și rău. Bătea drumurile, căutându-și dragostele; se suia la mănăstiri și cobora la podgorii. Si pentru o muiere care-i era dragă, își punea totdeauna viața. Așa om a fost, ș-a avut ibovnice cătră toate zările. S-adulmeca pe drumuri făra hodină si fără astâmpăr...
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Săracă țară Moldovenească! Erai mai frumoasă în tinerețele mele!
Pe urma s-a întors spre Ancuța, tulburat, îngânând cel din urma viers al lautarilor:
Trage, mândro, cu bobii...
Trage, mândro, si-mi gâcește
Codrul de ce-ngălbenește,
Omul de ce-mbătrânește...
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am stăpânit-o un răstimp sub braț, și-am învălit-o-n contăș, căci tremura toată. Si după ce m-a sărutat și i-am mângâiat ochii, am lăsat-o arzând, în lacrimi. Am încalicat și-am purces repede c-un gând necontenit și stăruitor să mă opresc și să mă-ntorc spre ea. Cu cât ma depărtam, cu atâta o simțeam mai aprig în mine.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înfulicat hulpav ceva, în fugă. Si, cu gândurile nopții, mi-am lăsat tabara și-am dat o raită printre oamenii și slujbașii curtii, întrebând de-o scurteică de vulpe.
Banul bun găsește ce-ntreabă.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Năvrăpești, am prins a zari pe Moldova pâcle nedeslușite și-n răsărit s-a aratat geana de ziuă. Când am coborât la Pașcani, rasarea soarele-n negura Siretului.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înspre munți erau pâcle neclintite; Moldova curgea lin în soarele auriu într-o singuratate si-ntr-o liniste ca din veacuri; si
câmpurile erau goale si drumurile pustii în patru zări; iar călarețul pe cal pag parcă venea spre noi de demult, de pe departate tărâmuri.
Mihail Sadoveanu în Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Hanul Ancuței - Fântâna dintre plopi, adresa este:
