Nu-mi omorâți mieii
vedeam mieii cum sar undelor îndemnuri,
peste umbrele așezărilor vesele de cais.
o, Doamne, tu vei fi o luare de-a mea mână,
trece-mă cât poți de acest rit de tine trimis.
nu-i omorâți în moravurile cuțitului tăios,
geana peste ochi să tragă năvod de plâns.
eu vă rog, cu poemu-mi divulgat de destin,
eu, travestit în stea dată-n ochi de mânz.
o, dați-le pace, petreacă zburdă de copilărie
nu-i vedeți că-s acrobația unei azvârliri-n patimi
mereu fugind, țipând mereu în decor de rătăciri,
de ce aceste apucături, aceste proaste datini?
ce plăceri a ucide și pe nesimțite a-i mânca,
freamătul stomacului vă treacă greoi-n sărbătoare...
o, rit nătâng ce prelung sânge în palmă aduci
și mânjești dungata noastră frunte tremurătoare!
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin din Repaus de eternitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Repaus de eternitate, adresa este:
