Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Poeme decadente de Mihai Duțescu

Ave Maria

Prins în măruntaiele lucrurilor ca Iona,
mă zbat între oasele arborilor, ale zidurilor
între vasele cu sânge ale cărților
și tablourilor, în casa asta în care trăiesc
mă ghemuiesc lângă tâmpla pianului
lângă inima icoanei
ce faci acolo, întreabă sufletul
când mă vede cu lacrimi de sânge
pe față, când mă vede cu ochii
lucrurilor curgându-mi pe față
încerc să găsesc un loc unde răutatea
nu mai lovește, unde muzica nu e atât
de sfâșietoare și întrebările atât de multe
ascultă, îmi spune sufletul
și oboiul începe să cânte
într-o catedrală venețiană
Ave Maria, gratia plena, Dominus tecum.
Benedicta tu in mulieribus, et
Benedictus fructus ventris tui, Iesus.
...

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Acolo

Fulgerul amintirii, iubirii violente,
eternitatea în camera celaltă,
toate se scurg prin creierul meu
precum ploaia în rigolele verzi

dar eternitatea e pentru proști
noi nu avem decât clipa aceasta
veche ca o pălărie din anii ʼ30

ascult gramofonul, tu te apropii
desculță ca o fantomă de palat,
de palat venețian în care ne-am
iubit și ne-am trădat.
eu am trăit numai la Veneția,
Acolo am și murit.

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Veneția

Mi se injectează serul luminii
hai dezântunecă-te îmi șoptește
sufletul, dar eu văd cum catedralele
se acoperă de sărutul timpului
cum sânii tăi coboară către pântec
ca niște pungi goale de bomboane
mi se injectează serul iubirii
hai uită totul, mi se șoptește,
uită că orașul acesta a fost fastuos
că aici a compus Vivaldi Anotimpurile
îmi șoptește sufletul, dar eu sunt făcut
din amintiri ca un joc de pietre colorate
eu nu am decât ce nu se vede
Acum mă înnoptez...

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Taci!

Timpul acesta nu e al meu, știu ce mi-ați
făcut, netrebnicilor, eu sunt altundeva, în
altă țară, în alt oraș, în altă lume,
m-ați așezat în trupul acesta străin
fiindcă am visat prea mult
m-ați așezat în carcasa asta de carne
fiindcă v-am sfidat cu femeile pe
care le-am avut, cu versurile
pe care le-am scris

amintirile sunt polița secretă
care mă torturează în fiecare zi
îmi iau treptat vederea, îmi fac
mâinile să tremure, mi-au luat
părul și umbletul drept.

trupul acesta nu este al meu, știu ce
mi-ați făcut, netrebnicilor, mă lăsați
să mor în trupul acestui bătrân
hai, biciuți-mă, biciuiți-mă...

[...] Citește tot

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călăul

Călăul e îmbrăcat elegant
cu haine cumpărate la Prada,
are degetele pătrate, dar curate,
își spală în fiecare seară unghiiile de sânge
cu periuța de plastic albastră.

călăul are și el tristețile sale,
bunăoară când i s-a îmbolnăvit canarul
sau când i s-a spart țeava din baie,
mai suferă pentru bătrâna lui mamă
care e paraplegică.

în rest toate bune, omoară cu dibăcie,
nimerește perfect cu satârul
locul dintre vertreble 5 și 6
în zona cervicală.
mai sunt, ce-i drept, și întâmplări neplăcute:
Maria Antoaneta l-a călcat pe picior,
din greșeală,
când s-a urcat pe eșsafod

[...] Citește tot

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Materie transparentă

treceau stelele spre dimineață
cu coifuri strălucitoare
ca o armată romană
bătută de daci

noaptea coborâse de pe cal
și bea apă dintr-un izvor
sângele meu se dilata
până devenea răsărit
deveneam lichid și mă
strecuram pe sub uși
treceam prin nările cailor
către mine însumi

eram materie transparentă,
semănam cu sufletul

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Măcar în somn

Ai turle de biserici pe piept, iubito
sânii tăi se ridică spre cer
raiul și iadul sunt doi adolescenți
care merg pe stradă sărutându-se

am rămas pe pământ deocamdată
admir sângele verde care-mi curge
din brațe, din brațele cu care mă
închin și cu care te mângâi

sunt aproape plantă, îngăduiți-mi
să mor înflorind
imaginându-mă tânăr, acum
când reptila uriașă a somnului
intră în cameră

măcar în somn să fiu tânăr
Măcar în somn.

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Lăsați-mă

Fanfarele liniștii delirează pe străzi,
umbrele trec spre niciunde, în seara asta
te-aș putea iubi până la moarte,
adică foarte puțin timp.

sufletul a obosit de mine, meditează
cu fruntea în mâini și admiră
fațade baroce, statui care ies din ziduri
în preumblarea de noapte.

nu mai e timp pentru iertare, prea
multe sunt păcatele mele, îndurerată
maica lumină și-a întors fața
de la mine

lăsați-mă să scriu un poem
Sfârșit: lumina...

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Feriți-vă

Ferește-te de cel ce simte durerea
înțelepciunea înseamnă să nu
uiți de tot și să mori la timp

azi aș avea curajul să vă spun
adevărul, să vă vorbesc despre falsa
ordine a lucrurilor, despre stăpâni
și despre sclavi și despre cum ies leii
înfometați din arene

ochi fără pleoape apele,
răni cuvintele în gurile noastre
blestemul și înduioșarea și slava

o statuie s-a dat jos de pe soclu
i se aud pașii pe caldarâm
cineva e pe urmele noastre
Feriți-vă!

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul

Mustesc zemurile păsării, pasărea a fost
împușcată și acum putrezește pe câmp
nici câinii n-o mai mănâncă, su fugit și câinii
pe pustie printre zăbrelele oaselor
dar apare visul în cămașă albă
însângerat în dreptul inimii
se plimbă la marginea pădurii visul
Doamne, știam că pasărea a fost împușcată
nu visul, credeam că mai
am dreptul la vis
taci, îmi șoptește sufletul
visul nu moare odată cu trupul
visul nu e din carne
Iar trupul e doar imaginația visului.

poezie de Mihai Duțescu din Poeme decadente
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Poeme decadente, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook