Sonetistul
Taci, nu striga, Revolta mea. Pe liră
Nu vreau stidența gemetelor tale.
Îți strânge-n frâu nemărginita jale,
Răbdând arsura ei ca o martiră.
Din orice frământări te zguduiră,
Să-ți împletești covoare de petale
Și să le-așterni pe-ntunecata cale
Pe care Parcele ți-o hărăziră.
Precum David din ropot de suspine
Și-a făurit cântările senine,
Tu fă din plânsul tău literatură...
Tu pune peste rana ta adâncă
Olimpica sonetului măsură, -
Și de mai poți zâmbi... zâmbește încă.
sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi ce a mai spus Mihai Codreanu despre poezie
Cum doarme diamantul
Nu te-ngrozi, poete, de durere
Și nu fugi de dânsa niciodată:
Ea face poezia mai curată
Și-i dă o mai statornică putere.
Tu n-ai avea în vers o adiere
Atât de caldă și de parfumată,
De n-ar veni din zarea-ndepărtată
Pe-a suferinței rază de mistere.
În piept suspinele când se frământă,
Pe liră dulce, tot mai dulce cântă...
Și-n melodii durerea-și ia ființă...
Iar gemetele-s armonii pe strune, -
Căci poezia doarme-n suferință,
Cum doarme diamantul în cărbune.
sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se călește fierul
Ca pătimaș culegător de vise,
Am cultivat abstractul în sonet,
Fiindu-mi silă de banal concret
Ce zilnic păsurile mi-otrăvise.
Și-așa în templul meu cu porți închise
Frumosului i-am închinat discret
Și-nfiorarea caldă de poet,
Și arta rece care-o stăpânise.
Cu mintea sufletul mi l-am călit
Cum se călește fierul înroșit
Spre-a-i oțeli flexibila substanță.
Numai așa am izbutit să-nfrâng
Vulgara lacrimei exuberanță,
Când suferința mă făcea să plâng.
sonet de Mihai Codreanu din Din armoniile durerii
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Din armoniile durerii, adresa este: