Dă-mi mâna, iubito!...
Dă-mi mâna, iubito, să fim doar noi doi
Când tremură cerul și scutură ploi!
Și-aleargă cu mine, pe drumuri ce gem
Sub pași de-Ariadne, urmând magic ghem.
Privirea-ți de-o-ntorci către mine din mers,
Voi fi singur sclav în al tău univers,
Iar colbul, noroiul și steiuri de munți,
Le-om trece-mpreună pân' fi-vom cărunți.
Dă-mi mâna, iubito și hai să fugim,
Iubirea nebună la doi să-mpărțim!
Cum tremură cerul, eu tremur la fel,
Cu inima-n piept, speriat porumbel.
Prin vânt de speranță, uitând de tipare,
La braț vom umbla pe a vieții cărare.
Nu-ntoarce privirea o clipă 'napoi
Și-un veac înmulți-vom iubirea cu doi!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Cine suntem?!
Cine ești tu, cine sunt eu?!
Minuni din mâini de Dumnezeu
distih de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epigramă pentru bărbat (epitaf)
Aicea doarme soțul meu, Costel,
Plecat de timpuriu la cele sfinte.
O spun pentru aducere-aminte,
Că și când era viu, dormea... pe el
epitaf epigramatic de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fie-ți fericit Crăciunul!
Fie-ți fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarți, nu fi hapsân!
Dar din dar sporește Raiul,
Inima îți crește-n piept
Și nu ți-oi mai pierde graiul,
C-ai făcut un lucru drept.
Dăruiește dumicatul
Unuia ce ți-e străin
Și vei fi îndestulatul,
Ce a dat din prea puțin!
Fie-ți fericit Crăciunul,
Unde-ai fi, iubit român!
Dacă ai preaplin ceaunul,
Să-l împarți, nu fi hapsân!
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când frunzele toamnei
Când frunzele toamnei pașesc către moarte
Și-un țipăt de jale răzbate departe,
Întrega ființă-mi, iubito, se strânge,
Iar sufletu-mi soarta, pe rând, le-o deplânge.
Și verdele verii-mbătat în culoare,
Agonica toamnă îl poartă-n uitare.
Ca-n fiece toamnă, blestemul de ducă,
Din ramuri golașe și seva usucă.
Și eu simt că-s frunză pustie și rece.
Pe ultimul drum, în convoi, le-oi petrece,
Când clipa vrăjmașă zvâcnirea ucide,
Din frunze căzute pe glie candide.
poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun adaptat
De acest Crăciun zăpada
N-a venit, străzile-s terne.
Vom lupta ca la Posada,
Nu cu bulgări, ci cu perne
epigramă de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
casa-n troiene-
înainte de cină
o rugăciune
haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
lacul înghețat-
la masă pește de la
alimentară
haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
la gura sobei-
rememorând amintiri
din tinerețe
haiku de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
burduf de carte-
după o noapte alb
chintă regală
senryu de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Cu pânzele întinse, adresa este:
