Istoria sexualităţii de Michel Foucault

Războaiele nu se mai poartă în numele suveranului care trebuie apărat, ci în numele existenţei tuturor; populaţii întregi sunt puse să se omoare între ele în numele necesităţii lor de a trăi. Masacrele au devenit vitale.

Michel Foucault în Istoria sexualităţii (1976)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ar putea o putere să-şi exercite, pedepsind cu moartea, cele mai înalte prerogative ale sale, dacă rolul său fundamental este acela de a asigura, de a susţine, de a consolida, de a multiplica viaţa şi de a o ordona? Pentru o astfel de putere execuţia capitală este, în acelaşi timp, limitată, scandal şi contradicţie. De aici rezultă faptul că ea nu a putut fi menţinută decât invocându-se mai degrabă monstruozitatea criminalului, incorigibilitatea sa, precum şi salvgardarea societăţii, decât enormitatea crimei în sine.

Michel Foucault în Istoria sexualităţii (1976)
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest discurs asupra reprimării moderne a sexului "ţine", probabil fiindcă... e uşor de ţinut. O gravă cauţiune de ordin istoric şi politic îl protejează: stabilind începutul erei represiunii în secolul al 17-lea, după sute de ani de aer liber şi de exprimare neînfrânată, iată că putem face să coincidă apariţia reprimării cu dezvoltarea capitalismului; reprimarea sexului şi orânduirea burgheză ar merge deci mână în mână. Povestioarei despre sex şi renghiurile la care a fost supus i se face loc în ceremonioasa istorie a modurilor de producţie. Caracterul ei frivol dispare. Un principiu explicativ se conturează din faptul însuşi: dacă sexul este reprimat cu atâta străşnicie, pricina stă în aceea că el nu este compatibil cu o generală şi intensivă "punere la treabă".

Michel Foucault în Istoria sexualităţii
Adăugat de Homo Novus
Comentează! | Votează! | Copiază!