Chelnerul mă privea cu nepăsare. Credea, desigur, că sunt un străin fără lucru și în Alexandria erau mult mai mulți șomeri decât în oricare alt port și ca peste tot, și aici aceștia erau socotiți ca nefiind oameni.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patronul "Lampioanelor chinezești" privea drept înainte. Mi s-a părut că se întunecă la față, de parcă îl chinuia ceva. "E drept că e greu să fii departe de țara ta mi-am spus dar e și mai greu, poate, să fii fără patrie, ca acest om."
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul se naște fără voia lui și moare împotriva voinței sale, dar în ultima clipă a vieții totdeauna își aduce aminte de locul unde s-a născut. Omul e ca rândunica: nu-și uită niciodată vechiul cuib. Moartea îl mână pe om către locul său de baștină...
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cârciuma "Lampioanelor chinezești" am nimerit din întâmplare. Credeam că străduța îngustă mă va duce în port, dar ea se termina chiar în ușa cârciumii. Am intrat și am cerut un sirop. Chelnerul negricios care sta aplecat deasupra tejghelei nici că s-a clintit.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În pustiu! M-am cutremurat amintindu-mi de soarele ucigător și de nisipurile dogoritoare. Ziua, arșiță ca de iad, noaptea, frig. Sahara îmi apăru în închipuire așa cum o descriau călătorii care izbutiseră s-o cutreire în lung și în lat. Până și felahii acești țărani săraci ai Egiptului o suportă anevoie.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acești indezirabili se adunau aici din cele patru colțuri ale lumii romantici decepționați și visători inveterați, aventurieri înrăiți și hoți și rătăceau pe străzile înguste ale bătrânului oraș sau se strângeau în pâlcuri în cele două porturi ale orașului; când ancora câte un vapor, îl asediau ca pe o fortăreață, cu speranța de a găsi de lucru. Dacă izbuteau să facă rost de ceva bani sau de ceva mâncare, într-un fel mai mult sau mai puțin cinstit, se simțeau cei mai fericiți oameni de pe pământ.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi Ne poți propune o poezie de dragoste?
Am intrat după tehgheaua din cârciumă. Pe o sofa lată, acoperită cu piele de tigru, sta lungit un bătrân cu barbă albă și cu fața prelungă. Fuma dintr-o narghilea și număra niște mătănii de chihlimbar. Boabele mari și galbene sclipeau și se loveau între ele cu un sunet plin. Fața bătrânului era împodobită cu o barbă lungă, încărunțită de vreme. De sub fesul lui, înfășurat cu un turban, ieșea un smoc de păr alb ca neaua. Pe buzele-i veștede juca un zâmbet prietenos. M-a privit cu ochii lui blânzi și visători și m-a poftit, în bulgărește, să mă așez. Apoi, scoțând un nor de fum, m-a întrebat de unde știu bulgărește. I-am răspuns că sunt bulgar.
Marko Marcevski în Insula Tombuctu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Insula Tombuctu, adresa este: