Semnele zborului
Luminișul din pădure
Nu-i deloc întâmplător;
Nici lăsat de vreo secure,
Nici pământ neroditor,
Nici un loc doar pentru mure,
Nici măcar pentru izvor.
O poiană luminoasă
Nu-i doar pentru sadină,
Pregătită pentru coasă,
Nici un fel de padină,
Adăpost de gadină,
Nici atât urmă de casă.
Luminișul este pus
Prin păduri, ca semn, de sus.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (24 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt în răcoarea serii
Dacă sunt doar un tăciune
Care scrie c-un cărbune,
Cine oare-mi poate spune
Altfel decât mortăciune?
Dacă sunt o mortăciune
Care-ncet se descompune,
Câte guri o să se-adune
Pentru-a mă putea răpune?
Dacă-s numai vorbe bune,
Ce din coadă pot să sune,
Cine va striga pe nume
Fiara care mă supune,
Răsărind pe când apune
Soarele, să mă răzbune?
poezie de Marius Robu din Aproape alb (26 noiembrie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chintesența neamului
Fac parte dintr-un popor
Din stejar și din topor.
De la Decebal încoace
Se tot face și desface,
Și de ce s-a apucat
Nu-i sau e neterminat.
La masă vin a băut,
N-a mâncat cât a tăcut,
Si-a vândut printr-un sărut
La poartă ce n-a putut
De la masă pân" la poartă:
Două puncte de pe hartă,
Ce-i lipsesc necontenit
Coloanei fără sfârșit
Pe care s-a răstignit
Neamul meu ne isprăvit.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (6 februarie 2012)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu se ignoră
El ne-a creat,
Dar nu a subliniat.
El este prea înalt,
Dar și-a ignorat înălțimea,
Pogorându-se.
A mai făcut și multe alte
Gesturi anonime:
A înviat: S-a ignorat;
S-a înălțat: S-a ignorat etc.
El este Cuvânt,
Dar se ignoră, tăcând în vânt.
El e Cel ce E,
Dar se ignoră, nu știu de ce.
De-asta-L ignor și eu, iubindu-L
Cu toată inima mea,
Cu tot sufletul meu,
Cu tot cugetul meu,
Ignorându-mă!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (25 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluier cu noduri
Din adâncul pământului,
Rădăcinile mi-aduc vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Din adâncul pădurii,
Tăietorii de lemn de foc
Îmi trimit vești;
Voi fi iarăși ce-am fost!
Am de ales între incinerare
Și înhumare, ca ultimă dorință.
Mândria mă face să mă întreb
Dacă nu cumva sunt bun de mobilă:
Ar fi ca o îmbălsămare, mă gândesc...
Vântul se strecoară printre gândurile mele;
Fluier cu noduri!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul de la masa de cărți
În diminețile în care scriu,
Cărțile mele nu mă bagă-n seamă,
Crezându-mă, pesemne, un sicriu
De care-ncepe să le fie teamă.
Ce proaste sunteți, le șoptesc zâmbind
Cărților care veșnic mă-mpresoară,
Precum un laț cu ochiul recitind
Același gât, pentru a mia oară!
Eu am numai o carte preferată,
Care pe masă nu-și găsește loc,
Până ce voi nu veți pieri vreodată,
De mâna mea, zâmbind, puse pe foc!
poezie de Marius Robu din Aproape alb (4 iulie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frunze la câini
De ce-o lătra un câine-n miez de noapte?
Cred că s-a speriat de somnul meu,
Care, sătul de gânduri și de șoapte,
M-a părăsit, cum face mai mereu.
Și totuși, pân-acum nu l-a simțit
Nicio țipenie de vietate.
Să fie semnul că s-a-ndrăgostit
Și a călcat pe frunzele uscate?
De visător, poate de somnoros,
Cu ochii-n cer, la stele-ndepărtate,
O fi uitat să se mai uite-n jos,
La mine și la frunzele uscate.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (5 februarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, dimineața
Eu, dimineața, mă trezesc cu soarele în odaia mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că soarele-i doar una dintre stele;
O fi, dar asta e a mea.
Eu, dimineața, mă trezesc cu visul în mintea mea,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că e un vis ca toate visele;
O fi, dar este visul meu.
Eu, dimineața, mă trezesc cu mine în patul meu,
Așa că, să nu-mi spuneți voi mie că sunt un om ca toți oamenii;
Oi fi, dar sunt numai al Tău.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (2 martie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bis la Paradis
Ce mult aș vrea să mă mai nasc o dată
Ca să te întâlnesc la timpul tău
Și să-ți adulmec visele de fată
La vremea lor, fără păreri de rău.
Să nici nu știi să spui că-ți pare bine,
De fapt să nu știi cum să ți se pară
venirea mea, pe lume, lângă tine,
Când crezi că se mănâncă tot ce zboară.
Ce mult aș vrea să mă mai nasc o dată,
Să te privesc zburând, fără să știi
Că zbori, cum n-ai făcut-o niciodată,
Ne întâlnindu-ne fiind copii.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (18 iunie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tomnatic semn
Mă paște boala, face lapte gras,
Mă simt răscopt la minte și la trup,
Din tot ce-am fost, o frunză mi-a rămas,
Pe care dinții bolii, albi, mi-o rup.
Sunt bun la gust, la semn ajunge oala,
Copii săraci se vor hrăni de-ajuns
Din pumni, grăunțe dulci va linge boala
Bună de lapte, care m-a împuns;
Căci mai întâi s-a speriat de mine,
Cum am rămas, nu-mi fie de deochi,
Când anotimpul care stă pe vine,
La pândă, se uita la mine-n ochi.
poezie de Marius Robu din Aproape alb (17 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Aproape alb, adresa este:
