Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Poeme de Marieta Măglaș

Zero

Aceasta este iubirea noastră, care-și
modifică sensul continuu. Nu știu dacă
iubirea aceasta este poezia noastră, sau
invers. Vrei să fii tu însuți? Ai nevoie de mine?
Poate că e iadul, poate e raiul. Poate că e
amândouă la un loc. Poate că are nevoie de
un zero absolut. Tot ce știu este că ea trebuia
să ardă în interior. Dar nu poate să ardă, pentru
că iubirea noastră este un paradis nebun.
E ceva ce trebuia să știi înainte de a mă atinge.
Trebuia să știi că dragostea nu poate fi decât divină.

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Senzație stranie

Ți-am auzit pașii. Am avut sentimentul
că frunzele roșii cădeau sonor pe un
pământ uscat, imediat după ce se
desprindeau dintr-un copac imaginar.
Frunzele roșii păreau a fi înfrigurate în
toamna târzie. Am avut sentimentul că

eu chiar am auzit niște pași. Aveam senzația
aceea stranie că tu, de fapt, trăiai. Dar, în
momentul imediat următor, am fost absolut
sigură că nu am auzit, de fapt, pe nimeni.
M-am uitat în grădină și am văzut copacul
meu Ligustrum vulgare cum își pierdea
frunzele. Mi-am văzut chipul în oglindă.

Era de-a dreptul imposibil să aud pași.
Tot ce știam era faptul că te iubeam. Tot ce
am putut eu auzi era căderea frunzelor. Dar,
în secunda imediat următoare, am simțit
sărutul tău. Am auzit clopotul bisericii bătând.

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Curcubeul sonor

Tu ești cerul în amurg,
Acel amurg în care lumina se absoarbe
Pentru a se descompune în corpusculi
Și eu sunt acest copac-femeie care te privește
Cu ochi puri
Dintr-un trunchi de piatră,
În timp ce frunza lui își tremură
Sunetul verde.
În univers o stea moare pentru iubire
Și eu simt forța care îi aspiră cuanta de lumină.
Aș vrea să devii nemărginirea mea neagră
Pe acest pământ care iși crapă scoarța
Din când în când
Și mai ales acum,
Ca la un sfârșit de timp.
Vântul este îmbrățișarea ta
Lângă acest câmp de maci care își tremură hipnotic
Umbra roșie melodioasă
Și lângă acest lan de grâu copt,
Care își tremură sonor galbenul.

[...] Citește tot

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Doar tu

Ca o pleoapă obosită se închidea
gândul tău. Ca un ochi de apă se
adumbrea, sub o geană de nor.
Printre lacrimi și flori, zâmbetul tău

devenea doar tristețe și dor. Doar
tu erai îmbrățișarea și numai iubire
erai tu. Între mine și Iisus deveneai
depărtarea, pe drumul iubirii și pentru

iubire. De jos în sus, ploua cu durere.
De sus în jos, ploua cu lumină. Chiar
am reușit să te văd doar pentru o
secundă. Doamne, cât erai de frumos!

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Călătorii

Îngenuncherile murdare,
Sentimentele șerpuitoare,
Inocențele pline de ignoranță
Și adevărurile înșelătoare
Călătoreau în universul intern
Al spiritului
Pentru a descoperi
Iluminarea,
Dorind să înțeleagă
Infinitul lor atât de dur, dar existent
În această fericire cerească a
Iubirii necondiționate.
Cu toate acestea,
Nici o iluminare nu a putut fi găsită,
Iar întrebările lor nude și însetate
Având răspunsuri apoase, impure
Și pline de necunoscute
Mai așteptau dincolo de barierele
Ce delimitau
Interiorul de exterior.

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Ecoul

Am stat în gerul arzător al iernii pe
piscul cel mai înalt și m-am confesat
din nou munților pentru a mă elibera
de tristeți. Tocmai cădeam de pe pământ

în bolta cerească, când i-am spus demonului,
"Nu vreau nimic mai mult și niciodată
din nou." Am atârnat cuvintele în acea
liniște concretă și expresivă. Am atârnat

liniștea în aer. Am înțeles sensul ei în
sine, precum și sensul ei contrar. Cuvintele
și liniștea erau precum găurile negre și
stelele. În acea ardere spirituală

provocată de ger, mi-am găsit visele
insomniace ale destinului, precum și
visele mele lucide aparținând unui fatal
destin deturnat. Datorită Ție, ele au putut

[...] Citește tot

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Orașul cel alb

Sunt în orașul cel alb.
O ceață deasă îmi
Străpunge speranțele.
Sunt oameni care visează
Lumi inexistente,
Sunt oameni dezorientați,
Care merg pe trotuare.
Lumini se aprind și se sting haotic
În orașul cel alb.
Sunt strigăte care se ascund în noapte
Și în sunteul ploii,
Acea ploaie, care cade continuu
Și monoton.
Sunt victime în orașul cel alb,
Care încă nu ințeleg că sunt victime,
Dar sunt și flori,
Sunt și chioșcuri cu fast food,
Sunt și grădini botanice
Cu arbori exotici
Și mai sunt și cinematografe cu filme horror.

[...] Citește tot

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Și dacă

Și dacă șoapte bat ades în unde,
Și dacă umbra lunii le ascunde,
Și dacă-n piatră susură izvorul,
E ca din nou să ne aline dorul.

Și dacă bate-un vânt fugar în ramuri,
Și dacă bat stropi grei în sfinte geamuri,
Și dacă-n piatră tremură o undă,
E ca fiorul vechi să îl ascundă.

Și dacă-n vânt se zbate-o albă floare,
Și dacă al său ram încă nu moare,
Și dacă-n gându-ți tremură iubirea,
E ca să îți trezească amintirea.

Și dacă șoapte bat ades în undă,
Oglinda lunii tainic s-o ascundă,
Și dacă apa se zbate printre roci,
E ca la sânul meu iar să te întorci.

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Masca

Realitatea visului tău
E o mască întoarsă pe dos,
Negru pe alb, negru pe alb
Iubire peste durere, iubire peste durere.
Îți strig:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Visul realității mele
E dosul întors al măștii,
E dosul dosului.
Alb pe negru, alb pe negru.
Durere peste iubire, durere peste iubire.
Îmi strigi:
Hai, chiamă-mă înspre sinele tău.
Înspre sinea sinelui
Acolo unde
Totul devine
Negru în alb când ne este luat;
Sau alb în negru când ne este dat;
Iubire în durere când ne este dat;
Sau durere în iubire când ne este luat.

[...] Citește tot

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zidul

Am construit un zid negru pentru spații albe
Ca două lumi diferite în care tu și cu mine
Puteam trăi separat.
Era un zid intern al mizeriei umane,
Aproape invizibil din exterior.
Apoi noi am căutat cunoașterea.
Eram bărbat și femeie,
Dar căutam aceeși cunoaștere.
Și am tot căutat-o până când
Nu am mai simțit fiorul în noi,
Acel fior al iubirii.
Am căutat cunoașterea în pofida iubirii,
Pâna când, într-o bună zi, am ințeles că
Fără iubire nu mai puteam trăi.
Cunoașterea nu mai avea nici un sens,
Dacă deveneam cu adevărat și definitiv
Inexistenți.
Atunci am început să căutăm din nou iubirea
Și am ințeles că trebuie să darâmăm
Zidul pe care îl construisem

[...] Citește tot

poezie de Marieta Măglaș din Poeme
Adăugat de Marieta MăglașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina din 2 > >>

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din Poeme, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info
Direcționează
2%
către Asociația Culturală Citatepedia!

Citește detalii »

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!