Black metal de Lucian Domşa

* * *

Prietenii mei par ciudaţi
văzuţi din exterior
unul are cancer, altul ciroză
celălalt e depresiv, altul face dializă
ne întâlnim în acelaşi loc să ne sorbim poveştile
respirăm acelaşi aer îmbâcsit de nelinişti
povestim despre fotbal, femei, pescuit
istorie, filme, literatură
râdem zgomotos şi lumea se uită mirată la noi
fericirea noastră se măsoară-n cuvintele
pe care ni le spunem de-a valma
de cele mai multe ori cafeaua îmbătrâneşte-n ceşti,
iar timpul se aşază cu noi, la masă...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Braţele tale sunt leagănul meu
părul ţi-e locuinţă divină
vreau să-ţi scald iubirea-n ceruri de lumină
briza ta mă-nfioară
te amesteci cu noaptea densă

Fără tine, totul e pustiu
lipsa ta arde ca focul
ochii mi se închid şi tot ce văd e trupul tău
până când lumina zilei
îşi răspândeşte paloarea...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aromele tale
curg în josul tău prin mine, femeie
am creat cuvinte ce-ţi hrănesc timpul
sunt zeul gemetelor atât de divine
psihicul altarului tău
cel pe care l-ai lăsat în urmă

Zilele se scurg
însă apusul îmi aparţine
ai pictat dragostea prin ochii mei
permiţând iubirii
să ne rostească nebunia...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Cerul nopţii se risipeşte peste pământ
într-un joc anapoda de culori
valurile răsculate muşcă ţărmul iubirii
doar cei morţi vor rămâne cu noi
muţi, precum reproşurile

Sub pământ se revoltă rădăcinile
în timp ce trăim pe o strună prea subţire
când ea se va rupe
pe aceste meleaguri
va izbucni primăvara...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mâinile-mi sunt reci
sufletul se hrăneşte prin tine
tăcerea cântă o melodie fără sfârşit
plângând până vine dimineaţa
Lasă apa să curgă, femeie
goleşte pietrele
umple-mi plămânii cu focul iubirii
Într-un labirint de sentimente
se aşterne un nou început
prin nuanţele zilelor îndepărtate
învelim ecourile
în mantia somnului de dup-amiază..

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aur şi ocru

iată tapiseria anotimpului
există o frumuseţe
o grandoare subtilă
în ofilirea ce ne consumă pe toţi

Se vor cutremura frunzele-n flăcări
prin venele verii vor clocoti
fire de viaţă arzătoare
împotriva ploii ce se revarsă

Eşti un râu liniştit, femeie
ce rătăceşti printre copaci
îţi privesc apele curgătoare
şi cad în genunchi
în resemnarea pădurii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Întoarce-te femeie
revino-n dimineţile cuvântului
goală, fierbinte-n singurătăţi de nisipuri
ca un mare val de spumă
clădit de mâniosul soare

Întinde-te alături
cu părul tau de înger
desfăcut pe sâni
când preaplinul coapselor
alunecă prin unduitele
penumbre adânci

Aici eşti
lângă tine sunt eu
aflându-mi somnu-ntre ape
şi-n dulci crâmpeie de sare...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

În fereastra mea bate-o lumină
când vârful arborelui dă de ştire
desfrunzirea
încărunţirea

Doar urletul sfâşie zorile
abia mă zăresc în oglindă
viaţa a străpuns
o altă noapte a omului

Neîncetat te muşcă gândurile
ca o palpitaţie ce pune-n mişcare
sângele prea-ngheţat

Acum creşte întunericul
ce zboară mai sus
decât înălţarea umană
mi-e atât de frig...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

(mamei mele)

Se aude corul răvăşitor
al unui swing minor
suntem pregătiţi
să ne risipim?

Din portretele sfinţilor
pe clapele degetelor
cad lacrimi
evident împrăştiate

Doar poemele vor supravieţui
cuvintele-mi vor aminti de tine
vor rămâne în urmă vocea, surâsul
strănutul, mersul legănat
şi celelalte obiecte
peste care se va aşterne
doar praful
în care ne vom transforma...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

Tu eşti legătura cu rana
atunci când ne vorbim tăcerea
şi faci din viaţa mea
o ceremonie atât de pură

Vocea ta
e cea care plouă-n tăcerea febrei
tu-mi dezlegi ochii
şi te rog
să-mi vorbeşti mereu

Tu eşti adierea trandafirului
ce-şi flutură spinii
în tragedia vântului şi-a inimii
tu ai făcut din viaţa mea o poveste
în care cuvintele
sunt veştmintele
unor fascinante iluzii...

poezie de Lucian Domşa din Black metal
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!