Adaugă un citat | Citate la întâmplare | Comentarii recente | Top surse

Liviu Damian în 1974

Ființa iubitei

O, vreme, nu-atinge ființa iubitei,
O bucură floarea, dar floarea pălește
O apără frunza, dar frunza se trece
oglindă i-i râul, dar râul e tulbur.

Nici codrul, o, Doamne, scăpat nu-i de vamă
și el e ca roua, și el se-nfioară.
Nici munții, îmi pare, nu pot să adoarmă:
gândind la ce vine li-i tâmpla căruntă.

Nici tata-pământul cruțare nu are,
Cu trecerea anilor vlaga și-o pierde.
Știu, vreme, că una le schimbă pe toate,
Știu, vreme, că toate le dăm pentru una,

dar, totuși, te-ndură de chipul iubitei!
N-o vezi cum rodește și-n pară se lasă?
De parcă-i eternă își dăruie viața
clipelor care primesc și nu iartă.

poezie de Liviu Damian din 1974 (1974)
Adăugat de Maria HadârcăSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.

Pentru a recomanda citatele din 1974, adresa este:


Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook

 
Poți promova cultura română în lume: Intră pe www.intercogito.ro și distribuie o cugetare românească într-o altă limbă!