Sunt versul
eu sunt versul, poezia
care trece pe alei
uneori sunt frenezia
cu miros de flori de tei
sunt fir de melancolie
care plânge pe cărări
alteori o fantezie
cerșind nopțile de ieri
sunt un gând, poate grăunte
din eternul univers
metaforă în cuvinte...
eu sunt doar atât: un vers
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prietenie
am pornit pe drumuri diferite
coșmarurile au rămas în urmă
nopțile nedormite
cu zorile uitându-se pe ferestrele suferinței
s-au diluat treptat într-o zonă mai luminoasă
nu am uitat universurile prin care am trecut
pașii analizelor livrești
în jurul unor subiecte inepuizabile
nici legăturile sufletești aproape indestructibile
sau lacrimile care curgeau din sufletele noastre
pe țărmul mărilor neîmplinirii
lângă visurile care tot timpul
ni se păreau prea îndepărtate...
au rămas însă amintirile și gândurile
care s-au transformat în nostalgii
într-un sentiment profund și luminos
ireal și fascinant pe care nimeni
nu ni-l poate lua
[...] Citește tot
poezie de Liliana Ghiță Boian din Arome dintr-o lume uitată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știi un alt citat, îl poți adăuga.
Pentru a recomanda citatele din Arome dintr-o lume uitată, adresa este: